Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul
CAPITOLUL 9
Trâmbiţa a cincea şi a şasea. Cele ce se întâmplă
după ce au sunat. Cei patru îngeri de la Eufrat.
1. Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea
căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii
adâncului.
2. Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din
fântână, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul
s-au întunecat de fumul fântânii.
3. Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ şi li s-a dat
lor putere precum au putere scorpiile pământului.
4. Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi
nici o verdeaţă şi nici un copac, fără numai pe
oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor.
5. Şi nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi
cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, când a înţepat
pe om.
6. Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor
afla şi vor dori să moară; moartea însă va fugi de
ei.
7. Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai
pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi ca de aur, şi
feţele lor erau ca nişte feţe de oameni.
8. Şi aveau păr ca părul de femei şi dinţii lor erau
ca dinţii leilor.
9. Şi aveau platoşe ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor
era la fel cu vuietul unei mulţimi de care şi de cai, care
aleargă la luptă.
10. Şi aveau cozi şi bolduri asemenea scorpiilor; şi puterea lor
e în cozile lor, ca să vatăme pe oameni cinci luni.
11. Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui nume,
în evreieşte, este Abaddon, iar în elineşte are numele
Apollion.
12. Întâiul "vai" a trecut; iată vine încă un
"vai" şi încă unul, după acestea.
13. Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Şi am auzit un glas,
din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este înaintea lui
Dumnezeu,
14. Zicând către îngerul al şaselea, cel ce avea trâmbiţa:
Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare,
Eufratul.
15. Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri, care erau gătiţi
spre ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, ca să omoare a
treia parte din oameni.
16. Şi numărul oştilor era de douăzeci de mii de ori câte
zece mii de călăreţi, căci am auzit numărul lor.
17. Şi aşa am văzut, în vedenie, caii şi pe cei ce
şedeau pe ei, având platoşe ca de foc şi de iachint şi de
pucioasă; iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din
gurile lor ieşea foc şi fum şi pucioasă.
18. De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de pucioasa,
care ieşea din gurile lor, a fost ucisă a treia parte din
oameni.
19. Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor;
căci cozile lor sunt asemenea şerpilor, având capete, şi cu
acestea vatămă.
20. Dar ceilalţi oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au
pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de
aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de
lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să
umble.
21. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile
lor, nici de desfrânarea lor, nici de furtişagurile lor.
___________________________________________________________________
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul – 22 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22]
__________________________________________________________________