Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul
CAPITOLUL 12
Femeia care naşte şi balaurul. Balaurul, biruit de Mihail,
urmăreşte pe femeie şi pe cei din sămânţa ei.
1. Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie
înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe
cap purta cunună din douăsprezece stele.
2. Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi
muncindu-se ca să nască.
3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare,
roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele
lui, şapte cununi împărăteşti.
4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe
pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să
nască, pentru ca să înghită copilul, când se va
naşte.
5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care
avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi
copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,
6. Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca
să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi
şaizeci de zile.
7. Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au
pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul
şi îngerii lui.
8. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în
cer.
9. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se
cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată
lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi
cu el.
10. Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea
şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi
stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor
noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua şi
noaptea.
11. Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul
mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la
moarte.
12. Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în
ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a
coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e
scurt.
13. Iar când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a
prigonit pe femeia care născuse pruncul.
14. Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca
să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme
şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa
şarpelui.
15. Şi şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca
un râu ca s-o ia apa.
16. Şi pământul i-a venit femeii într-ajutor, căci pământul
şi-a deschis gura sa şi a înghiţit râul pe care-l aruncase
balaurul, din gură.
17. Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a pornit să
facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile
lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus.
18. Şi a stat pe nisipul mării.
___________________________________________________________________
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul – 22 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22]
__________________________________________________________________