Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul
CAPITOLUL 14
Mielul şi cei răscumpăraţi sălăşluiesc în
Sion. Trei îngeri vestesc judecăţile lui Dumnezeu. Secerişul
şi culesul viei.
1. Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion
şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui
şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor.
2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe şi ca
bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce
cântă cu alăutele lor.
3. Şi cântau o cântare nouă, înaintea tronului şi înaintea celor
patru fiinţe şi înaintea bătrânilor; şi nimeni nu putea
să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi
patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe
pământ.
4. Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt
feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel ori unde se va duce.
Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui
Dumnezeu şi Mielului.
5. Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără
prihană.
6. Şi am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului,
având să binevestească Evanghelia veşnică celor ce locuiesc
pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba
şi poporul,
7. Zicând cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi
Lui slavă, că a venit ceasul judecăţii Lui, şi vă
închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea
şi izvoarele apelor.
8. Şi un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut Babilonul,
cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei
desfrânării sale.
9. Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic:
Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei
pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
10. Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în
potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă,
înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au
odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi
chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.
12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui
Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
13. Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi cei morţi,
cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se
de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei,
14. Şi am privit şi iată un nor alb şi Cel ce şedea pe
nor era asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună de aur şi în
mână seceră ascuţită.
15. Şi iată un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas
mare Celui ce şedea pe nor: Trimite secera şi seceră, că a
venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt secerişul
pământului.
16. Şi Cel ce şedea pe nor a aruncat pe pământ secera lui
şi pământul a fost secerat.
17. Şi un alt înger a ieşit din templul cel ceresc, având şi el
un cuţitaş ascuţit.
18. Şi încă un înger a ieşit din altar, având putere asupra
focului, şi a strigat cu glas mare celui care avea cuţitaşul
ascuţit, zicând: Trimite cuţitaşul tău cel ascuţit
şi culege ciorchinii viei pământului, căci s-au copt.
19. Şi îngerul a aruncat, pe pământ, cuţitaşul lui şi
a cules via pământului şi strugurii i-a aruncat în teascul cel mare
al mâniei lui Dumnezeu.
20. Şi teascul a fost călcat afară din cetate şi a
ieşit sânge din teasc, până la zăbalele cailor, pe o întindere
de o mie şase sute de stadii.
___________________________________________________________________
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul – 22 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22]
__________________________________________________________________