Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul
CAPITOLUL 16
Vărsarea celor şapte cupe ale mâniei şi cele şapte urgii
ce vin asupra pământului.
1. Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri:
Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte
cupe ale mâniei lui Dumnezeu.
2. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ.
Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau
semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.
3. Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, şi marea s-a
prefăcut în sânge ca de mort, şi orice suflare de viaţă a
murit, din cele ce sunt în mare.
4. Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în izvoarele
apelor şi s-au prefăcut în sânge.
5. Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept eşti Tu, Cel ce
eşti şi Cel ce erai, Cel Sfânt, că ai judecat acestea:
6. Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor,
tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!
7. Şi am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule,
Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile
Tale!
8. Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat
să dogorească pe oameni cu focul lui.
9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi
au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, şi nu
s-au pocăit ca să-I dea slavă.
10. Şi al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei şi
în împărăţia ei s-a făcut întuneric şi oamenii
îşi muşcau limbile de durere.
11. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a
bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.
12. Şi al şaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare
Eufrat şi apele lui au secat, ca să fie gătită calea
împăraţilor de la Răsăritul Soarelui.
13. Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura
fiarei şi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca
nişte broaşte.
14. Căci sunt duhuri diavoleşti, făcătoare de semne şi
care se duc la împăraţii lumii întregi, să-i adune la
războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotţiitorul.
15. Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează şi
păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi
să se vadă ruşinea lui!
16. Şi i-au strâns la locul ce se cheamă evreieşte
Harmaghedon.
17. Şi al şaptelea înger a vărsat cupa lui în văzduh
şi glas mare a ieşit din templul cerului, de la tron, strigând: S-a
făcut!
18. Şi s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi s-a
făcut cutremur mare, aşa cum nu a fost, de când este omul pe
pământ, un cutremur atât de puternic.
19. Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi
cetăţile neamurilor s-au prăbuşit, şi Babilonul cel
mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului
aprinderii mâniei Lui.
20. Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai
aflară.
21. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer
peste oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu
grindină, căci urgia ei era foarte mare.
___________________________________________________________________
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul – 22 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22]
__________________________________________________________________