Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul
CAPITOLUL 18
Vestea căderii Babilonului. Poporul Domnului să iasă din
cetate! Cei care se întristează şi cei care se bucură de
căderea ei.
1. După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din cer,
având putere mare, şi pământul s-a luminat de slava lui,
2. Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut
Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor
duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate
şi urâte.
3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate
neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea
şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei
s-au îmbogăţit.
4. Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea,
poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la
păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite
ei;
5. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu
Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.
6. Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei,
cu măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i; în paharul în care
v-a turnat, turnaţi-i de două ori.
7. Pe cât s-a mărit pe sine şi a fost în desfătări, tot pe
atâta daţi-i chin şi plângere. Fiindcă în inima ei zice:
Şed ca împărăteasă şi văduvă nu sunt şi
jale nu voi vedea nicidecum!
8. Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele peste ea: moarte
şi tânguire şi foamete şi focul va arde-o de tot, căci
puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă.
9. Iar împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi
s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli şi se vor bate în piept pentru ea, când
vor vedea fumul focului în care arde,
10. Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea
mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într-un ceas a venit judecata
ta!
11. Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei,
căci nimeni nu mai cumpără marfa lor,
12. Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi
mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi
stofă stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de
lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de
aramă şi de fier şi de marmură,
13. Şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi
mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făină
de grâu curat şi grâu şi vite şi oi şi cai şi
căruţe şi trupuri şi suflete de oameni.
14. Şi roadele cele dorite de sufletul tău s-au dus de la tine
şi toate cele grase şi strălucite au pierit de la tine şi
niciodată nu le vor mai găsi.
15. Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit
de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plângând şi
tânguindu-se,
16. Şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea înveşmântată în
vison şi în porfiră şi în stofă stacojie şi
împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu
mărgăritare! Că într-un ceas s-a pustiit atâta
bogăţie!
17. Şi toţi cârmacii şi toţi cei ce plutesc pe mare şi
corăbierii şi toţi câţi lucrează pe mare stăteau
departe,
18. Şi strigau, uitându-se la fumul focului în care ardea, zicând: Care
cetate era asemenea cu cetatea cea mare!
19. Şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi
strigau plângând şi tânguindu-se şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea
mare, în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei ce
ţin corăbii pe mare, că într-un ceas s-a pustiit!
20. Veseleşte-te de ea, cerule şi voi sfinţilor, şi voi
apostolilor, şi voi proorocilor, pentru că Dumnezeu a pronunţat
judecata voastră asupra ei.
21. Şi un înger puternic a ridicat o piatră, mare cât o piatră
de moară, şi a aruncat-o în mare, zicând: Cu astfel de repeziciune va
fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla.
22. Şi glasul celor ce cântă din chitară şi din gură
şi din flaut şi din trâmbiţă nu se va mai auzi de acum în
tine şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug nu
se va mai afla în tine şi huruit de mori nu se va mai auzi în tine
niciodată!
23. Şi niciodată lumina de lampă nu se va mai ivi în tine;
şi glasul de mire şi mireasă nu se vor mai auzi în tine
niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau
stăpânitorii lumii şi pentru că toate neamurile s-au rătăcit
cu fermecătoria ta.
24. Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi de sfinţi
şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.
___________________________________________________________________
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul – 22 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22]
__________________________________________________________________