Întâia
Epistolă către Corinteni
a
Sfântului Apostol Pavel
CAPITOLUL 14
Darul limbilor şi darul profeţiei. Cum să fie
întrebuinţat darul limbilor. Femeia trebuie să tacă în
biserică.
1. Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele
duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
2. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu
vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege,
fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
3. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi
mângâiere.
4. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur
se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica.
5. Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu
seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât
cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă
tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.
6. Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în
limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi - sau în
descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în
învăţătură?
7. Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie
chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este
din fluier, sau ce este din chitară?
8. Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va
pregăti de război?
9. Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne
de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi
nişte oameni care vorbesc în vânt.
10. Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu
este fără înţelesul ei.
11. Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar
pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte barbar pentru
mine.
12. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele
duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre
zidirea Bisericii.
13. De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină
să se roage ca să şi tălmăcească.
14. Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul
meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
15. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi
cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
16. Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul
simplu "Amin" la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce
zici?
17. Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar
celălalt nu se zideşte.
18. Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi
toţi;
19. Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea
mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de
cuvinte într-o limbă străină.
20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de
răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.
21. În Lege este scris: "Voi grăi acestui popor în alte limbi şi
prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice
Domnul".
22. Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi
ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia nu pentru cei
necredincioşi, ci pentru cei ce cred.
23. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi
toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau
necredincioşi, nu vor zice, oare, că sunteţi nebuni?
24. Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau
vreun neştiutor, el este dovedit de toţi, el este judecat de
toţi;
25. Cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi astfel,
căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu,
mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.
26. Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună,
fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire,
are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se
facă.
27. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină,
să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să
grăiască şi unul să tălmăcească.
28. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică
şi să-şi grăiască numai lui şi lui
Dumnezeu.
29. Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi
să judece.
30. Iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă
cei dintâi.
31. Căci puteţi să proorociţi toţi câte unul, ca
toţi să înveţe şi toţi să se mângâie.
32. Şi duhurile proorocilor se supun proorocilor.
33. Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.
34. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în
biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească,
ci să se supună, precum zice şi Legea.
35. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă
pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să
vorbească în biserică.
36. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la
voi?
37. Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să
cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.
38. Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie.
39. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu
opriţi să se grăiască în limbi.
40. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după
rânduială.
___________________________________________________________________
Întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – 16 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]
__________________________________________________________________