Epistola
către Evrei
a
Sfântului Apostol Pavel
CAPITOLUL 6
Trebuie să tindem către desăvârşire. Credinţa lui
Avraam şi jurământul lui Dumnezeu.
1. De aceea, lăsând cuvântul de început despre Hristos, să ne
ridicăm spre ceea ce este desăvârşit, fără să mai
punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de
faptele moarte şi despre credinţa în Dumnezeu,
2. A învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor,
despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.
3. Şi aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
4. Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată
şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut
Duhului Sfânt,
5. Şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului
viitor,
6. Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se
înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei
răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L
fac de batjocură.
7. Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei
şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită,
primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu;
8. Dar dacă aduce spini şi ciulini, se face netrebnică şi
blestemul îi stă aproape iar la urmă focul o
aşteaptă.
9. Despre voi, iubiţilor, deşi vorbim astfel, suntem
încredinţaţi de lucruri mai bune şi aducătoare de
mântuire.
10. Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru şi
dragostea pe care aţi arătat-o pentru numele Lui, voi, care aţi
slujit şi slujiţi sfinţilor.
11. Dorind dar, ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă
spre adeverirea nădejdii, până la sfârşit,
12. Ca să nu fiţi greoi, ci următori ai celor ce, prin
credinţă şi îndelungă-răbdare, moştenesc
făgăduinţele.
13. Căci Dumnezeu, când a dat făgăduinţă lui Avraam,
de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe
Sine însuşi,
14. Zicând: "Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi
înmulţind te voi înmulţi".
15. Şi aşa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit
făgăduinţa.
16. Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare şi
jurământul e la ei o chezăşie şi sfârşitul
oricărei neînţelegeri.
17. În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult,
moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea
hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul:
18. Ca prin două fapte nestrămutate - făgăduinţa
şi jurământul - în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să
fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn
puternic ca să ţinem nădejdea pusă înainte,
19. Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare,
intrând dincolo de catapeteasmă,
20. Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut
Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.
___________________________________________________________________
Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel – 13 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13]
__________________________________________________________________