Epistola către
Romani a Sfântului Apostol Pavel
CAPITOLUL 3
Toţi oamenii, fără osebire, sunt păcătoşi.
1. Care este deci întâietatea iudeului şi folosul tăierii
împrejur?
2. Este mare în toate privinţele. Întâi, pentru că lor li s-au
încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
3. Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va
nimici credincioşia lui Dumnezeu?
4. Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe
când tot omul întru minciună, precum este scris: "Drept eşti Tu
întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu".
5. Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui
Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om
vorbesc.
6. Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a
prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca
păcătos?
8. Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum
suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta
este dreaptă.
9. Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai
înainte şi pe iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub
păcat,
10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu
este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.
13. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin
de viperă este sub buzele lor;
14. Gura lor e plină de blestem şi amărăciune;
15. Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
16. Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
17. Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;
18. Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor".
19. Dar ştim că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub
Lege, ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea
să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui,
căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului.
21. Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu,
fiind mărturisită de Lege şi de prooroci.
22. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru
toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este
deosebire.
23. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de
slava lui Dumnezeu;
24. Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în
Hristos Iisus.
25. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin
credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru
iertarea păcatelor celor mai înainte făcute,
26. Întru îngăduinţa lui Dumnezeu - ca să-Şi arate
dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi
îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus.
27. Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin
care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei.
28. Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul,
fără faptele Legii.
29. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul
păgânilor? Da, şi al păgânilor.
30. Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din
credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi, prin
credinţă, pe cei netăiaţi împrejur.
31. Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum!
Dimpotrivă, întărim Legea.
___________________________________________________________________
Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel – 16 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]
__________________________________________________________________