Epistola către
Romani a Sfântului Apostol Pavel
CAPITOLUL 4
Îndreptarea prin credinţă e întărită cu pilda lui Avraam
şi cu mărturia lui David.
1. Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoşul
nostru Avraam?
2. Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se
laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3. Căci, ce spune Scriptura? Şi "Avraam a crezut lui Dumnezeu
şi i s-a socotit lui ca dreptate".
4. Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci
după datorie;
5. Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel
păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.
6. Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia
Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte:
7. "Fericiţi aceia, cărora li s-au iertat fărădelegile
şi ale căror păcate li s-au acoperit!
8. Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti
păcatul".
9. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur
sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: "I
s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate".
10. Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era
netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era
netăiat împrejur.
11. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii
pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el
părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li
se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate,
12. Şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al
celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele
credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era
netăiat împrejur.
13. Pentru că Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit
făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea cea
din credinţă.
14. Căci dacă moştenitorii sunt cei ce au legea, atunci
credinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a
desfiinţat,
15. Căci legea pricinuieşte mâine; dar unde nu este lege, nu este
nici călcare de lege.
16. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă,
ca să fie din har şi ca făgăduinţa să
rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru
toţi cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce se ţin de
credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
17. Precum este scris: "Te-am pus părinte al multor neamuri", în
faţa Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviază morţii
şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt;
18. Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde
că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus:
"Aşa va fi seminţia ta";
19. Şi neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul
său amorţit - căci era aproape de o sută de ani - şi
nici la amorţirea pântecelui Sarrei;
20. Şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de
făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă,
dând slavă lui Dumnezeu,
21. Şi fiind încredinţat că ceea ce i-a făgăduit are
putere să şi facă.
22. De acea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate.
23. Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca
dreptate,
24. Ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din
morţi pe Iisus, Domnul nostru,
25. Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru
îndreptarea noastră.
___________________________________________________________________
Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel – 16 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]
__________________________________________________________________