Epistola către
Romani a Sfântului Apostol Pavel
CAPITOLUL 9
Israel cel căzut s-a lepădat. Chemarea neamurilor. Israel cel
adevărat.
1. Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi
conştiinţa mea în Duhul Sfânt,
2. Că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea
inimii.
3. Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos
pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup,
4. Care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava
şi legămintele şi Legea şi închinarea şi
făgăduinţele,
5. Ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este
Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!
6. Dar nu aşa că ar fi căzut cuvântul lui Dumnezeu: căci nu
toţi cei din Israel sunt şi israeliţi;
7. Nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci
"întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi",
8. Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii
făgăduinţei se socotesc urmaşi.
9. Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: "(La
anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu".
10. Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac,
părintele nostru;
11. Şi nefiind ei încă născuţi şi nefăcând ei
ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea
după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
12. I s-a zis ei că "cel mai mare va sluji celui mai mic",
13. Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am
urât".
14. Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!
15. Căci grăieşte către Moise: "Voi milui pe cine vreau
să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă
îndur".
16. Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce
aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte.
17. Căci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru aceasta chiar te-am
ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să
se vestească în tot pământul".
18. Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine
voieşte îl împietreşte.
19. Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui
cine i-a stat împotrivă?
20. Dar, omule, tu cine eşti care răspunzi împotriva lui Dumnezeu?
Oare făptura va zice Celui ce a făcut-o: De ce m-ai făcut
aşa?
21. Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi
frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de
necinste?
22. Şi ce este dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia
şi să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu multă
răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire,
23. Şi ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale
către vasele milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre
slavă?
24. Adică pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci
şi dintre păgâni,
25. Precum zice El şi la Osea: "Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu
este poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită;
26. Şi va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteţi poporul Meu
- acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu".
27. Iar Isaia strigă pentru Israel : "Dacă numărul fiilor
lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa se va
mântui.
28. Pentru că împlinind şi scurtând, Domnul va îndeplini, pe
pământ, cuvântul Său".
29. Şi precum a proorocit Isaia: "Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi
lăsat nouă urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi
asemănat cu Gomora".
30. Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu căutau dreptatea au dobândit
dreptatea, însă dreptatea din credinţă;
31. Iar Israel, urmărind legea dreptăţii, n-a ajuns la legea
dreptăţii.
32. Pentru ce? Pentru că nu o căutau din credinţă, ci ca
din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii,
33. Precum este scris: "Iată pun în Sion piatră de poticnire
şi piatră de sminteală; şi tot cel ce crede în El nu se va
ruşina".
___________________________________________________________________
Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel – 16 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]
__________________________________________________________________