Epistola către
Romani a Sfântului Apostol Pavel
CAPITOLUL 11
Alegerea lui Israel rămâne neschimbată, dar trecătoarea lui
necredinţă a adus miluirea păgânilor. Căile Domnului sunt
de-a pururi minunate şi nepătrunse.
1. Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!
Căci şi eu sunt israelit, din urmaşii lui Avraam, din
seminţia lui Veniamin.
2. Nu a lepădat Dumnezeu pe poporul Său, pe care mai înainte l-a
cunoscut. Nu ştiţi, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se
roagă el împotriva lui Israel, zicând:
3. "Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au
surpat şi eu am rămas singur şi ei caută să-mi ia
sufletul!".
4. Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns? "Mi-am pus deoparte
şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul
înaintea lui Baal".
5. Deci tot aşa şi în vremea de acum este o
rămăşiţă aleasă prin har.
6. Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este
har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este
faptă.
7. Ce este deci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta; ci cei
aleşi au dobândit, iar ceilalţi s-au împietrit,
8. Precum este scris: "Dumnezeu le-a dat duh de amorţire, ochi ca
să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua
de azi".
9. Iar David zice: "Facă-se masa lor cursă şi laţ
şi sminteală şi răsplătire lor!
10. Întunce-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor
încovoaie-o pentru totdeauna!"
11. Deci, întreb: S-a poticnit, oare, ca să cadă? Nicidecum! Şi
prin căderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel
să-şi întărâte râvna faţă de ele.
12. Dar dacă greşeala lor a fost bogăţie lumii şi
micşorarea lor bogăţie neamurilor, cu cât mai mult întreg
numărul lor!
13. Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol
al neamurilor, slăvesc slujirea mea,
14. Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi
să mântuiesc pe unii dintre ei.
15. Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va
fi primirea lor la loc, dacă nu o înviere din morţi?
16. Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura
este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă,
şi ramurile sunt.
17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai
măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi
părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii
măslinului,
18. Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu
tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine.
19. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu.
20. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin
credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe
tine nu te va cruţa.
22. Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui
către cei ce au căzut în bunătatea Lui către tine,
dacă vei stărui în această bunătate; altfel şi tu vei
fi tăiat.
23. Dar şi aceia, de nu vor stărui în necredinţă, vor fi
altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască
iarăşi.
24. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire
sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât
mai vârtos aceştia, care sunt după fire, vor fi altoiţi în
însuşi măslinul lor.
25. Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi
taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înşivă
înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte,
până ce va intra tot numărul neamurilor.
26. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: "Din
Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la
Iacov;
27. Şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica
păcatele lor".
28. Cât priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina
voastră, dar cu privire la alegere ei sunt iubiţi, din cauza
părinţilor.
29. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua
înapoi.
30. După cum voi, cândva, n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum
aţi fost miluiţi prin neascultarea acestora,
31. Tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca, prin mila
către voi, să fie miluiţi şi ei acum.
32. Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, pentru ca pe
toţi să-i miluiască.
33. O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al
ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile
Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui!
34. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul
Lui?
35. Sau cine mai înainte I-a dat Lui şi va lua înapoi de la El?
36. Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui
să fie mărirea în veci. Amin!
___________________________________________________________________
Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel – 16 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]
__________________________________________________________________