Epistola
Soborniceasca a Sfântului Apostol Iacov
CAPITOLUL 3
Înfrânarea limbii. Adevărata înţelepciune.
1. Nu vă faceţi voi mulţi învăţători,
fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare
osândă vom lua.
2. Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu
greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat
desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul.
3. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem,
ducem după noi şi trupul lor întreg.
4. Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi
împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte
mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului.
5. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se
făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde!
6. Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are
locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi
aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de
flăcările gheenei.
7. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare
şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de
firea omenească,
8. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un
rău fără astâmpăr; ea este plină de venin
aducător de moarte.
9. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea
blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea
lui Dumnezeu.
10. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu
trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.
11. Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce
şi pe cea amară?
12. Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline,
sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul
sărat nu poate să dea apă dulce.
13. Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din
buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii.
14. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile
voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva
adevărului.
15. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească,
trupească, demonică.
16. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială
şi orice lucru rău.
17. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi
paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de
milă şi de roade bune, neîndoielnică şi
nefăţarnică.
18. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce
lucrează pacea.
___________________________________________________________________
Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov – 5 CAPITOLE:
__________________________________________________________________