a
doua Epistolă Sobornicească
a Sfântului Apostol Petru
CAPITOLUL 2
Venirea învăţătorilor mincinoşi. Pilde de pedepse ce
aşteaptă pe desfrânaţi şi pe amăgitori. Păcatul
celor ce se leapădă de credinţă.
1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum
şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor
strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe
Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor
grabnică pieire;
2. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor
rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi
hulită;
3. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei
vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu
zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.
4. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au
păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a
dat să fie păziţi spre judecată,
5. Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al
optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste
cei fără de credinţă,
6. Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la
nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă
nelegiuiţilor din viitor;
7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor
nelegiuiţi, l-a izbăvit,
8. Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi
auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor
nelegiuite.
9. Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei
nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua
judecăţii,
10. Şi mai vârtos pe cei ce umblă după îmboldirile cărnii,
în pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia cerească.
Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să
hulească măririle (din cer),
11. Pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere,
nu aduc în faţa Domnului judecată defăimătoare împotriva
lor.
12. Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din
fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce nu cunosc
vor pieri în stricăciunea lor;
13. Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata
nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi;
ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în
rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre;
14. Având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind
nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele
nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii
blestemului.
15. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au
apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata
nedreptăţii,
16. Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul
fără grai, pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a
oprit nebunia proorocului.
17. Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori
purtaţi fără de furtună, cărora li se
păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns,
18. Căci rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc întru
poftele trupului, cu desfrânări, pe cei care de abia au scăpat de cei
ce vieţuiesc în rătăcire.
19. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii
stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi
stăpâneşte.
20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile
lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li
s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi.
21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea
dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă
de la porunca sfântă, dată lor.
22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la
vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei
lui.
___________________________________________________________________
a doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru – 3 CAPITOLE:
__________________________________________________________________