SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ
LUCA
CAPITOLUL 8
Pilda semănătorului. Mama şi fraţii lui Iisus. Potolirea
furtunii. Demonizatul din ţinutul Gherghesenilor. Învierea fiicei lui
Iair. Vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.
1. Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin
sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui
Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El;
2. Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de
boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte
demoni,
3. Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana
şi multe altele care le slujeau din avutul lor.
4. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin
cetăţi la El, a zis în pildă:
5. Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa.
Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost
călcată cu picioarele şi păsările cerului au
mâncat-o.
6. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a
uscat, pentru că nu avea umezeală.
7. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au
înăbuşit-o.
8. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a
făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit
să audă.
9. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10. El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele
împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca,
văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu
înţeleagă.
11. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui
Dumnezeu.
12. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia
cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu
bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o
vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
14. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu
grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se
înăbuşă şi nu rodesc.
15. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată
şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru
răbdare.
16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub
pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să
vadă lumina.
17. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă
şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu
vină la arătare.
18. Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la
cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el.
19. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să
se apropie de El din pricina mulţimii.
20. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară
şi voiesc să Te vadă.
21. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii
Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l
îndeplinesc.
22. Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi
a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi
au plecat.
23. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o
furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în
primejdie.
24. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând:
Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El,
sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi
s-a făcut linişte.
25. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se,
s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că
porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?
26. Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în
faţa Galileii.
27. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate,
care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el
şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.
28. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi
cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt?
Rogu-Te, nu mă chinui.
29. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că
de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi
în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de
demon, în pustie.
30. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis:
Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.
31. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în
adânc.
32. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe
munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi
le-a îngăduit.
33. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a
aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.
34. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit
în cetate şi prin sate.
35. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit
la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii,
îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus
şi s-au înfricoşat.
36. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit
demonizatul.
37. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul
Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de
frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.
38. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să
rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:
39. Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie
Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse
Iisus.
40. Şi când s-a întors Iisus, L-a primit mulţimea, căci
toţi Îl aşteptau.
41. Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair
şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui
Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui,
42. Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe
moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau.
43. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi
cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse
să fie vindecată,
44. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi
îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.
45. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi
tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis:
Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te
strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?
46. Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o
putere care a ieşit din Mine.
47. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând
şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din
ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit
îndată.
48. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a
mântuit. Mergi în pace.
49. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii,
zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe
Învăţătorul.
50. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va
izbăvi.
51. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El,
decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl
copilei şi pe mamă.
52. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu
plângeţi; n-a murit, ci doarme.
53. Şi râdeau de El, ştiind că a murit.
54. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de
mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!
55. Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a
poruncit El să i se dea să mănânce.
56. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a
poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
___________________________________________________________________
Sfânta Evanghelie dupa LUCA – 24 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13]
[14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24]
__________________________________________________________________