SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ
LUCA
CAPITOLUL 9
Trimiterea apostolilor. Săturarea celor cinci mii de oameni.
Mărturisirea lui Petru. Întâia şi a doua vestire a Patimilor.
Schimbarea la faţă. Vindecarea copilului demonizat. Care este întâiul
între apostoli? Urmarea lui Iisus.
1. Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere
şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece
bolile.
2. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia
lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.
3. Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag,
nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi
câte două haine.
4. Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi
şi de acolo să plecaţi.
5. Şi câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate
scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva
lor.
6. Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând
pretutindeni.
7. Şi a auzit Irod tetrarhul toate cele făcute şi era nedumerit,
că se zicea de către unii că Ioan s-a sculat din
morţi;
8. Iar de unii că Ilie s-a arătat, iar de alţii, că un
prooroc dintre cei vechi a înviat.
9. Iar Irod a zis: Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Cine este dar Acesta
despre care aud asemenea lucruri? Şi căuta să-l vadă.
10. Şi, întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut.
Şi, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc pustiu, aproape de
cetatea numită Betsaida.
11. Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi El, primindu-le,
le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau
trebuinţă de vindecare îi făcea sănătoşi.
12. Dar ziua a început să se plece spre seară. Şi, venind la El,
cei doisprezece I-au spus: Dă drumul mulţimii să se ducă
prin satele şi prin sătuleţele dimprejur, ca să
poposească şi să-şi găsească mâncare, că
aici suntem în loc pustiu.
13. Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei
au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti, afară
numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul
acesta.
14. Căci erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis
către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de câte
cincizeci de inşi.
15. Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi.
16. Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi
privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, ca să
pună mulţimii înainte.
17. Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea
ce le-a rămas, douăsprezece coşuri de fărâmituri.
18. Şi când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, şi i-a întrebat,
zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu?
19. Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alţii
Ilie, iar alţii că a înviat un prooroc din cei vechi.
20. Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru,
răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu.
21. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui
aceasta,
22. Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe
şi să fie defăimat de către bătrâni şi de
către arhierei şi de către cărturari şi să fie
omorât, iar a treia zi să învieze.
23. Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să
vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea
în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;
24. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar
cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui.
25. Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea
toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi?
26. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de
acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa
şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27. Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau
aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea
împărăţia lui Dumnezeu.
28. Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru
şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage.
29. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul
şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.
30. Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise
şi Ilie,
31. Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre
sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.
32. Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi
deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi
bărbaţi stând cu El.
33. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către
Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi
să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie,
neştiind ce spune.
34. Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a
umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor.
35. Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales,
de acesta să ascultaţi!
36. Şi când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Şi ei au
tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce
văzuseră.
37. În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat
mulţime multă.
38. Şi iată un bărbat din mulţime a strigat, zicând:
Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu,
că îl am numai pe el;
39. Şi iată un duh îl apucă şi îndată strigă
şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-a
zdrobit.
40. Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au
putut.
41. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi
îndărătnic! Până când voi fi cu voi şi vă voi suferi?
Adu aici pe fiul tău.
42. Şi, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a
zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat pe copil
şi l-a dat tatălui lui.
43. Iar toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.
Şi mirându-se toţi de toate câte făcea, a zis către
ucenicii Săi:
44. Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Căci Fiul Omului va
fi dat în mâinile oamenilor.
45. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei
ca să nu-l priceapă şi se temeau să-L întrebe despre acest
cuvânt.
46. Şi a intrat gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare?
47. Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus
lângă Sine,
48. Şi le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine
Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe
Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi,
acesta este mare.
49. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am
văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit,
pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.
50. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este
împotriva voastră este pentru voi.
51. Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a
hotărât să meargă la Ierusalim.
52. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat
într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El.
53. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim.
54. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne,
vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie,
cum a făcut şi Ilie?
55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi,
oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca
să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le
mântuiască.
56. Şi s-au dus în alt sat.
57. Şi pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi
însoţi, oriunde Te vei duce.
58. Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările
cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.
59. Şi a zis către altul: urmează-Mi. Iar el a zis: Doamne,
dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu.
60. Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii
lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu.
61. Dar altul a zis: Îţi voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca
să rânduiesc cele din casa mea.
62. Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug şi se
uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia
lui Dumnezeu.
___________________________________________________________________
Sfânta Evanghelie dupa LUCA – 24 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13]
[14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24]
__________________________________________________________________