SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ
LUCA
CAPITOLUL 15
Pildele: Oaia cea pierdută, despre drahma cea pierdută şi
despre fiul risipitor.
1. Şi se apropiau de El toţi vameşii şi
păcătoşii, ca să-L asculte.
2. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta
primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu
ei.
3. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând:
4. Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu
lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce
după cea pierdută, până ce o găseşte?
5. Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se;
6. Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii,
zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea
pierdută.
7. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie
pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru
nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de
pocăinţă.
8. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu
aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu
grijă până ce o găseşte?
9. Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale,
spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe
care o pierdusem.
10. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un
păcătos care se pocăieşte.
11. Şi a zis: Un om avea doi fii.
12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său:
Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a
împărţit averea.
13. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a
dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit
averea, trăind în desfrânări.
14. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în
ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei
ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să
păzească porcii.
16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care
le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui
meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă
ca pe unul din argaţii tăi.
20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă
departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut
milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a
sărutat.
21. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta
şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă
haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în
mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l
înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi
s-a aflat. Şi au început să se veselească.
25. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a
apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă
acestea.
27. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl
tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a
primit sănătos.
28. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui,
ieşind, îl ruga.
29. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată,
atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat
porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă
veselesc cu prietenii mei.
30. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu
desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel
îngrăşat.
31. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi
toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm,
căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era
şi s-a aflat.
___________________________________________________________________
Sfânta Evanghelie dupa LUCA – 24 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13]
[14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24]
__________________________________________________________________