SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ
LUCA
CAPITOLUL 19
Zaheu. Pilda minelor. Intrarea în Ierusalim. Iisus deplânge Ierusalimul
şi alungă pe vânzătorii de la templu.
1. Şi intrând, trecea prin Ierihon.
2. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era
mai-marele vameşilor şi era bogat.
3. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de
mulţime, pentru că era mic de statură.
4. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L
vadă, căci pe acolo avea să treacă.
5. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către
el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta
trebuie să rămân.
6. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.
7. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să
găzduiască la un om păcătos.
8. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din
averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am
năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
9. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei
acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască
pe cel pierdut.
11. Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă,
fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia
lui Dumnezeu se va arăta îndată.
12. Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară
îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi să se
întoarcă.
13. Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis
către ele: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni!
14. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui,
zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi.
15. Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie
chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie
cine ce a neguţătorit.
16. Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece
mine.
17. Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă
întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste
zece cetăţi.
18. Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci
mine.
19. Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste
cinci cetăţi.
20. A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care
am păstrat-o într-un ştergar,
21. Că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru: iei ce
nu ai pus şi seceri ce n-ai semănat.
22. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă
vicleană. Ai ştiut că sunt om aspru: iau ce nu am pus şi
secer ce nu am semănat;
23. Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu,
venind, l-aş fi luat cu dobândă.
24. Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el
mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
25. Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine.
26. Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are
şi ceea ce are i se va lua.
27. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste
ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea.
28. Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.
29. Iar când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, către muntele
care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,
30. Zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în
el, veţi găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a
şezut vreodată. Şi, dezlegându-l, aduceţi-l.
31. Şi dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi?,
veţi zice aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de
el.
32. Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus.
33. Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către
ei: De ce dezlegaţi mânzul?
34. Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuinţă de el
Domnul.
35. Şi i-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz,
l-au ajutat pe Iisus să urce pe el.
36. Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe cale.
37. Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată
mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu
glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse,
38. Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului!
Pace în cer şi slavă întru cei de sus.
39. Dar unii farisei din mulţime au zis către El:
Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.
40. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea
aceştia, pietrele vor striga.
41. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea,
zicând:
42. Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre
pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi.
43. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor
săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te
vor strâmtora din toate părţile.
44. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care
sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră
pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.
45. Şi intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau
şi cumpărau în el.
46. Zicându-le: Scris este: "Şi va fi casa Mea casă de
rugăciune"; dar voi aţi făcut din ea peşteră de
tâlhari.
47. Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii
şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L
piardă.
48. Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se
ţinea după El, ascultându-L.
___________________________________________________________________
Sfânta Evanghelie dupa LUCA – 24 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13]
[14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24]
__________________________________________________________________