SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ
LUCA
CAPITOLUL 24
Învierea Domnului. El Se arată ucenicilor care mergeau spre Emaus
şi apoi apostolilor. Înălţarea la cer.
1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de
dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le
pregătiseră.
2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi
bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte
strălucitoare.
5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la
pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu
între cei morţi?
6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit,
fiind încă în Galileea,
7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor
păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi
să învieze.
8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.
9. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor
unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov
şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli
acestea.
11. Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi
nu le-au crezut.
12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a
văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în
sine de ceea ce se întâmplase.
13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care
era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era
Emaus.
14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările
acestea.
15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus
Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
17. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le
schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi
de întristare.
18. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti
străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în
zilele acestea?
19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus
Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt
înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.
20. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi
mai-marii noştri;
21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să
izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a
treia zi de când s-au petrecut acestea.
22. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat
ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt,
23. Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut
arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa
precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi
zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus
proorocii!
26. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi
să intre în slava Sa?
27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a
tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că
merge mai departe.
29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre
seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână
cu ei.
30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a
binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.
31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a
făcut nevăzut de ei.
32. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima
noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?
33. Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au
găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună
cu ei,
34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a
arătat lui Simon.
35. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut
de ei la frângerea pâinii.
36. Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a
zis: Pace vouă.
37. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau
că văd duh.
38. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce
se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
39. Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt;
pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne
şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.
40. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele
Sale.
41. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis:
Aveţi aici ceva de mâncare?
42. Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure
de miere.
43. Şi luând, a mâncat înaintea lor.
44. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit
către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se
împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci
şi în psalmi.
45. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
46. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie
să pătimească Hristos şi aşa să învieze din
morţi a treia zi.
47. Şi să se propovăduiască în numele Său
pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de
la Ierusalim.
48. Voi sunteţi martorii acestora.
49. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa
Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce
vă veţi îmbrăca cu putere de sus.
50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi,
ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
51. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a
înălţat la cer.
52. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi
binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
___________________________________________________________________
Sfânta Evanghelie dupa LUCA – 24 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13]
[14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24]
__________________________________________________________________