SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ
MARCU
CAPITOLUL 5
Vindecarea unui demonizat din ţinutul Gadarenilor. Învierea fiicei lui
Iair şi vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.
1. Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul
Gadarenilor.
2. Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din
morminte, un om cu duh necurat,
3. Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea
să-l lege nici măcar în lanţuri,
4. Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el
rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea
să-l potolească;
5. Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin
munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
6. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat
Lui.
7. Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al
lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă
chinuieşti.
8. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta.
9. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns:
Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.
10. Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel
ţinut.
11. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care
păştea.
12. Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să
intrăm în ei.
13. Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat
în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare.
Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.
14. Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate
şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a
întâmplat.
15. Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat
şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiune
de demoni, şi s-au înfricoşat.
16. Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi
despre porci.
17. Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele
lor.
18. Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia
cu El.
19. Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai
tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi
cum te-a miluit.
20. Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole câte
i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau.
21. Şi trecând Iisus cu corabia iarăşi de partea cealaltă,
s-a adunat la El mulţime multă şi era lângă mare.
22. Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi
văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui,
23. Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune
mâinile tale peste ea, ca să scape şi să
trăiască.
24. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus
Şi Îl îmbulzea.
25. Şi era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge.
26. Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate
ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău.
27. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate
s-a atins de haina Lui.
28. Căci îşi zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui,
mă voi vindeca!
29. Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit
în trup că s-a vindecat de boală.
30. Şi îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din
El, întorcându-Se către mulţime, a întrebat: Cine s-a atins de
Mine?
31. Şi I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulţimea îmbulzindu-Te şi
zici: Cine s-a atins de Mine?
32. Şi Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse
aceasta.
33. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se
făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a
mărturisit tot adevărul;
34. Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace
şi fii sănătoasă de boala ta!
35. Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând:
Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul?
36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii:
Nu te teme. Crede numai.
37. Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe
Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov.
38. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut
tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.
39. Şi intrând, le-a zis: De vă tulburaţi şi plângeţi?
Copila n-a murit, ci doarme.
40. Şi-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a
luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl
însoţeau şi a intrat unde era copila.
41. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi,
care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te!
42. Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de
doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare.
43. Dar El le-a poruncit, cu stăruinţă, ca nimeni să nu
afle de aceasta. Şi le-a zis să-i dea copilei să
mănânce.
___________________________________________________________________
Sfânta Evanghelie dupa MaRCU – 16 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]
__________________________________________________________________