SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ
MARCU
CAPITOLUL 6
Proorocul dispreţuit în patria lui. Trimiterea celor doisprezece.
Uciderea lui Ioan Botezătorul. Săturarea celor cinci mii. Iisus
umblă pe mare.
1. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii
Lui au mers după El.
2. Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă.
Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El
acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se
fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?
3. Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al
lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare,
surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.
4. Şi le zicea Iisus: Nu este prooroc dispreţuit, decât în patria sa
şi între rudele sale şi în casa sa.
5. Şi n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că,
punându-Şi mâinile peste puţini bolnavi, i-a vindecat.
6. Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele
dimprejur învăţând.
7. Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i
trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag.
Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare;
9. Ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se
îmbrace cu două haine.
10. Şi le zicea: În orice casă veţi intra, acolo să
rămâneţi până ce veţi ieşi de acolo.
11. Şi dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă
vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele
voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai
uşor va fi Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât
cetăţii aceleia.
12. Şi ieşind, ei propovăduiau să se
pocăiască.
13. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi
bolnavi şi-i vindecau.
14. Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse
cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi
şi de aceea se fac minuni prin el.
15. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că
este prooroc, ca unul din prooroci.
16. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie
capul; el s-a sculat din morţi.
17. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în
temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său,
pe care o luase de soţie.
18. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să
ţii pe femeia fratelui tău.
19. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,
20. Căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi
sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu
drag îl asculta.
21. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a
făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor
oştirii şi fruntaşilor din Galileea,
22. Şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod
şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere
de la mine orice vei voi şi îţi voi da.
23. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până
la jumătate din regatul meu.
24. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a
zis: Capul lui Ioan Botezătorul.
25. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând:
Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan
Botezătorul.
26. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru
cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze.
27. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce
capul.
28. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus
pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
29. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au
pus în mormânt.
30. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au făcut
şi au învăţat.
31. Şi El le-a zis: Veniţi voi înşivă de o parte, în loc
pustiu, şi odihniţi-vă puţin. Căci mulţi erau
care veneau şi mulţi erau care se duceau şi nu mai aveau timp
nici să mănânce.
32. Şi au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte.
33. Şi i-au văzut plecând şi mulţi au înţeles şi
au alergat acolo pe jos de prin toate cetăţile şi au sosit
înaintea lor.
34. Şi ieşind din corabie, Iisus a văzut mulţime mare
şi I s-a făcut milă de ei, căci erau ca nişte oi
fără păstor, şi a început să-i înveţe
multe.
35. Dar făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e
pustiu şi ceasul e târziu;
36. Slobozeşte-i, ca mergând prin cetăţile şi prin satele
dimprejur, să-şi cumpere să mănânce.
37. Răspunzând, El le-a zis: Daţi-le voi să mănânce.
Şi ei I-au zis: Să mergem noi să cumpărăm pâini de
două sute de dinari şi să le dăm să
mănânce?
38. Iar El le-a zis: Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi
vedeţi. Şi după ce au văzut, I-au spus: Cinci pâini şi
doi peşti.
39. Şi El le-a poruncit să-i aşeze pe toţi cete, cete, pe
iarbă verde.
40. Şi au şezut cete, cete, câte o sută şi câte
cincizeci.
41. Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind la cer,
a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca să
le pună înainte, asemenea şi cei doi peşti i-a
împărţit tuturor.
42. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.
43. Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri
şi cu ce-a rămas din peşti.
44. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
45. Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie
şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre
Betsaida, până ce El va slobozi mulţimea.
46. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.
47. Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar
El singur pe ţărm.
48. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era
împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la
ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.
49. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este
nălucă şi au strigat.
50. Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată
El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă
temeţi!
51. Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau
peste măsură de uimiţi în sinea lor;
52. Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima
lor era învârtoşată.
53. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au
tras la ţărm.
54. Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut.
55. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început
să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este
El.
56. Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în
sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau
să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei
Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau.
___________________________________________________________________
Sfânta Evanghelie dupa MaRCU – 16 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]
__________________________________________________________________