SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ
MARCU
CAPITOLUL 8
Săturarea celor patru mii. Acest neam cere semn.
Păziţi-vă de farisei şi de Irod. Vindecarea unui orb.
Mărturisirea lui Petru. Întâia vestire a Patimilor.
1. În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime multă şi
neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a
zis:
2. Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile de când
aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce.
3. Şi de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum,
că unii dintre ei au venit de departe.
4. Şi ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i
sature pe aceştia cu pâine, aici în pustie.
5. El însă i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Răspuns-au Lui:
şapte.
6. Şi a poruncit mulţimii să şeadă jos pe pământ.
Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, a frânt şi a dat
ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Şi ei le-au pus
mulţimii înainte.
7. Şi aveau şi puţini peştişori. Şi
binecuvântându-i, a zis să-i pună şi pe aceştia înaintea
lor.
8. Şi au mâncat şi s-au săturat şi au luat şapte
coşuri cu rămăşiţe de fărâmituri.
9. Şi ei erau ca la patru mii. Şi i-a slobozit.
10. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în
părţile Dalmanutei.
11. Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la
El semn din cer, ispitindu-L.
12. Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta
cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn
acestui neam.
13. Şi lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a
trecut de cealaltă parte.
14. Dar ucenicii au uitat să ia pâine şi numai o pâine aveau cu ei în
corabie.
15. Şi El le-a poruncit, zicând: Vedeţi, păziţi-vă de
aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod.
16. Şi vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice, fiindcă n-avem
pâine.
17. Şi Iisus, înţelegând, le-a zis: De ce gândiţi că
n-aveţi pâine? Tot nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi? Atât
de învârtoşată este inima voastră?
18. Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu
auziţi şi nu vă aduceţi aminte.
19. Când am frânt cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, atunci câte
coşuri pline de fărâmituri aţi luat? Zis-au Lui:
Douăsprezece.
20. Şi când cu cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte
coşuri pline de fărâmituri aţi luat? Iar ei au zis:
Şapte.
21. Şi le zicea: Tot nu pricepeţi?
22. Şi au venit la Betsaida. Şi au adus la El un orb şi L-au
rugat să se atingă de el.
23. Şi luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi,
scuipând în ochii lui şi punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat
dacă vede ceva.
24. Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi
văd ca pe nişte copaci umblând.
25. După aceea a pus iarăşi mâinile pe ochii lui, şi el a
văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate,
lămurit.
26. Şi l-a trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici
să spui cuiva din sat.
27. Şi a ieşit Iisus şi ucenicii Lui prin satele din preajma
Cezareii lui Filip. Şi pe drum întreba pe ucenicii Săi, zicându-le:
Cine zic oamenii că sunt?
28. Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti Ioan
Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că
eşti unul din prooroci.
29. Şi El i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?
Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu eşti Hristosul.
30. Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.
31. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să
pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni,
de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după
trei zile să învieze.
32. Şi spunea acest cuvânt pe faţă. Şi luându-L Petru de o
parte, a început să-L dojenească.
33. Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe
Petru şi i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeţi
cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
34. Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi,
le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se
lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
35. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine
va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va
scăpa.
36. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea
întreagă, dacă-şi pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul
său?
38. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în
neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va
ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu
sfinţii îngeri.
___________________________________________________________________
Sfânta Evanghelie dupa MaRCU – 16 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]
__________________________________________________________________