SFÂNTA EVANGHELIE
DUPĂ MATEI
CAPITOLUL 18
Cine este mai mare în împărăţia cerurilor. Puterea cheilor.
De câte ori vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de
talanţi.
1. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine,
oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
2. Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
3. Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce
şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în
împărăţia cerurilor.
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în
împărăţia cerurilor.
5. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă
primeşte.
6. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai
bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi
să fie afundat în adâncul mării.
7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să
vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l
şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri
în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile
sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel
veşnic.
9. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi
aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri
în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii
aruncat în gheena focului.
10. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia
mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd
faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.
11. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască
pe cel pierdut.
12. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din
ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele
nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea
rătăcită?
13. Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr
grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele
nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit.
14. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca
să piară vreunul dintr-aceştia mici.
15. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe
el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe
fratele tău.
16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a
doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
17. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta
nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi
vameş.
18. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe
pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe
pământ, vor fi dezlegate şi în cer.
19. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi
se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se
va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
20. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt
şi Eu în mijlocul lor.
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va
greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare
până de şapte ori?
22. Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci
până de şaptezeci de ori câte şapte.
23. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului
împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.
24. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic
cu zece mii de talanţi.
25. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a
poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate
câte le are, ca să se plătească.
26. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne,
îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie
tot.
27. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul
şi i-a iertat şi datoria.
28. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu
el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl
sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator.
29. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând:
Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.
30. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va
plăti datoria.
31. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte
şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă
vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai
rugat.
33. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel
împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de
tine?
34. Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor,
până ce-i va plăti toată datoria.
35. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă,
dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile
voastre.
___________________________________________________________________
Sfânta Evanghelie dupa Matei – 28
DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15]
[16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28]
__________________________________________________________________