FAPTELE
SFINŢILOR APOSTOLI
CAPITOLUL 4
Petru şi Ioan închişi şi aduşi să dea
socoteală în faţa sinedriului. Rugăciunea credincioşilor.
Viaţa de obşte.
1. Dar pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoţii,
căpetenia gărzii templului şi saducheii,
2. Mâniindu-se că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus
învierea din morţi.
3. Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi,
căci acum era seară.
4. Totuşi mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut şi
numărul bărbaţilor credincioşi s-a făcut ca la cinci
mii.
5. Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor şi bătrânii
şi cărturarii din Ierusalim,
6. Şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi
câţi erau din neamul arhieresc,
7. Şi punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume
aţi făcut voi aceasta?
8. Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale
poporului şi bătrâni ai lui Israel,
9. Fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine
unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat,
10. Cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul
Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi
L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi,
întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră!
11. Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi,
zidarii, care a ajuns în capul unghiului;
12. Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer
nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim
noi.
13. Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan
şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se
mirau, şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu
Iisus;
14. Şi văzând pe omul cel tămăduit, stând cu ei, n-aveau
nimic de zis împotrivă,
15. Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între
ei,
16. Zicând: ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor
ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută
şi nu putem să tăgăduim.
17. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor,
să le poruncim cu ameninţare să nu mai vorbească, în numele
acesta, nici unui om.
18. Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai
grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus.
19. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis către ei:
Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm
de voi mai mult decât de Dumnezeu.
20. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am
auzit.
21. Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un
chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă
toţi slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse.
22. Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării
avea mai mult ca patruzeci de ani.
23. Fiind sloboziţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au
vorbit lor arhiereii şi bătrânii.
24. Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu şi
au zis: Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Care ai făcut cerul şi
pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele,
25. Care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui nostru David,
slujitorul Tău, ai zis: Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi
popoarele au cugetat cele deşarte?
26. Ridicatu-s-au regii pământului şi căpeteniile s-au adunat
laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Lui,
27. Căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au
adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, şi Irod
şi Pontius Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel,
28. Ca să facă toate câte mâna Ta şi sfatul Tău mai
dinainte au rânduit să fie.
29. Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi
dă robilor Tăi să grăiască cuvântul Tău cu
toată îndrăzneala,
30. Întinzând dreapta Ta spre vindecare şi săvârşind semne
şi minuni, prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus.
31. Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau
adunaţi, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăiau
cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu.
32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una
şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci
toate le erau de obşte.
33. Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului
Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi.
34. Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toţi câţi
aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor
vândute,
35. Şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea
fiecăruia după cum avea cineva trebuinţă.
36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuieşte fiul
mângâierii), un levit, născut în Cipru,
37. Având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la
picioarele apostolilor.
___________________________________________________________________
FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI – 28 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15]
[16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28]
__________________________________________________________________