FAPTELE
SFINŢILOR APOSTOLI
CAPITOLUL 27
Pavel, în lanţuri, e pornit cu corabia spre Italia. Greutăţile
călătoriei. Corabia se sfărâmă, lângă Malta, dar
oamenii scapă.
1. Iar după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în
Italia, au dat în primire pe Pavel şi pe alţi câţiva legaţi
unui sutaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.
2. Şi întorcându-se pe o corabie de la Adramit, care avea să
treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; şi era cu noi
Aristarh, macedonean din Tesalonic.
3. Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se faţă de
Pavel cu omenie, i-a dat voie să se ducă la prieteni ca să
primească purtarea lor de grijă.
4. Şi plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că
vânturile erau împotrivă.
5. Şi străbătând marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am sosit la
Mira Liciei.
6. Şi găsind sutaşul acolo o corabie din Alexandria plutind spre
Italia, ne-a suit în ea.
7. Şi multe zile plutind cu încetineală, abia am ajuns în dreptul
Cnidului şi, fiindcă vântul nu ne slăbea am plutit pe sub Creta,
pe lângă Salmone.
8. Şi abia trecând noi pe lângă ea, am ajuns într-un loc numit Limanuri
Bune, de care era aproape oraşul Lasea.
9. Şi trecând multă vreme şi plutirea fiind periculoasă,
fiindcă trecuse şi postul (sărbătorii Ispăşirii,
care se ţinea la evrei toamna), Pavel îi îndemna,
10. Zicându-le: Bărbaţilor, văd că plutirea va să fie
cu necaz şi cu multă pagubă, nu numai pentru
încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru sufletele
noastre.
11. Iar sutaşul se încredea mai mult în cârmaci şi în stăpânul
corabiei decât în cele spuse de Pavel.
12. Şi limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulţi dintre ei au dat
sfatul să plecăm de acolo şi, dacă s-ar putea, să
ajungem şi să iernăm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre
vântul de miazăzi-apus şi spre vântul de miazănoapte-apus.
13. Şi suflând uşor un vânt de miazăzi şi crezând că
sunt în stare să-şi împlinească gândul, ridicând ancora, pluteau
cât mai aproape de Creta.
14. Şi nu după multă vreme s-a pornit asupra ei un vânt
puternic, numit Euroclidon (dinspre miazănoapte-răsărit).
15. Şi smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva
vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui.
16. Şi trecând pe lângă o insulă mică, numită Clauda,
cu greu am putut să fim stăpâni pe corabie.
17. Şi după ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutătoare,
încingând corabia pe dedesubt. Şi temându-se să nu cadă în
Sirta, au lăsat pânzele jos şi erau duşi aşa.
18. Şi fiind tare loviţi de furtună, în ziua următoare au
aruncat încărcătura.
19. Şi a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele
corăbiei.
20. Şi nearătându-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe
zile, şi ameninţând furtună mare, ni se luase orice nădejde
de scăpare.
21. Şi fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul
lor, le-a zis: Trebuia, o, bărbaţilor, ca ascultându-mă pe mine,
să nu fi plecat din Creta; şi n-aţi fi îndurat nici primejdia
aceasta, nici paguba aceasta.
22. Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună, căci nici
un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia.
23. Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al
Căruia eu sunt şi Căruia mă închin,
24. Zicând: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului;
şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce sunt în
corabie cu tine.
25. De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în
Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus.
26. Şi trebuie să ajungem pe o insulă.
27. Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace
şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii corăbierii au
presimţit că se apropie de un ţărm.
28. Şi aruncând măsurătoarea în jos au găsit douăzeci
de stânjeni şi, trecând puţin mai departe şi măsurând
iarăşi, au găsit cincisprezece stânjeni.
29. Şi temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au
aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, şi doreau
să se facă ziuă.
30. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au
coborât luntrea în mare, sub motiv că vor să întindă şi
ancorele de la partea dinainte.
31. Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor: Dacă aceştia
nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi.
32. Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o
să cadă.
33. Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi
să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi
mâncat, aşteptând şi nimic gustând.
34. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre
scăparea voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din
cap nu-i va pieri.
35. Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu
înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce.
36. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au
mâncat.
37. Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci
şi şase de suflete.
38. Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia, aruncând grâul
în mare.
39. Şi când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar
au zărit un sân de mare, având ţărm nisipos, în care voiau,
dacă ar putea, să scoată corabia.
40. Şi desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind
totodată funiile cârmelor şi, ridicând pânza din frunte în
bătaia vântului, se îndreptau spre ţărm.
41. Şi căzând pe un dâmb de nisip au înţepenit corabia şi
partea dinainte, înfigându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi
se sfărâma de puterea valurilor.
42. Iar ostaşii au făcut sfat să omoare pe cei legaţi, ca
să nu scape vreunul, înotând.
43. Dar sutaşul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de
la gândul lor şi a poruncit ca aceia care pot să înoate, aruncându-se
cei dintâi, să iasă la uscat;
44. Iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie.
Şi aşa au ajuns cu toţii să scape, la uscat.
___________________________________________________________________
FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI – 28 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15]
[16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28]
__________________________________________________________________