AVACUM
CAPITOLUL 3
Rugăciunea şi cântarea proorocului Avacum pentru izbăvirea
poporului.
l. Rugăciunea proorocului Avacum cântată din harpe.
2. Doamne, auzit-am de faima Ta şi m-am temut de punerile Tale la cale,
Dumnezeule! Fă să trăiască, în cursul anilor, lucrarea Ta şi,
în trecerea vremii, fă-o să fie cunoscută! Dar, întru mânia Ta,
adu-ţi aminte că eşti şi milostiv!
3. Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt din muntele Paran! Sela (oprire)
- Slava Lui acoperă cerurile şi tot pământul este plin de slava
Lui!
4. Izbucnire de lumină ca la răsărit de soare, raze vii din mâna
Lui pornesc!... Acolo stă tainic ascunsă puterea Lui!
5. Înaintea Lui merge molima, iar prăpădul vine pe urma Lui.
6. Se opreşte!... Zguduie pământul! Şi cu privirea Lui
aruncă spaima printre neamuri! Munţii cei din veac se desprind din
locul lor, colinele străvechi se smeresc şi pier sub paşii
veşniciei Sale.
7. Am văzut corturile lui Cuşan (Etiopia) lovite de groază, iar
colibele ţării Madianului sînt cuprinse de cutremure.
8. Oare împotriva fluviilor Şi-a aprins Domnul văpaia Sa? Sau asupra
marilor râuri mânia Sa? Ori împotriva mării urgia Ta, când Tu încaleci
caii Tăi şi Te sui în carele Tale de biruinţă?
9. Arcul Tău se încordează! Săgeţile Tale sînt
jurămintele pe care le-ai rostit. Sela (Oprire). Cu şuvoaiele Tale
spinteci pământul!
10. Munţii Te-au văzut şi s-au cutremurat; puhoaie de apă
au trecut. Adâncul şi-a slobozit glasul său şi mâinile sale în
sus le ridică.
11. Soarele şi luna s-au oprit în locuinţa lor; ca să facă
lumină, săgeţile Tale pornesc şi fulgerele lăncilor
Tale fără încetare scapără.
12. Cu mânie Tu păşeşti pe pământ şi întru urgie Tu
calci în picioare popoarele!
13. Ieşit-ai ca să zdrobeşti poporul Tău, ca să
izbăveşti pe unsul Tău; ai doborât acoperişul casei celui
fără de lege şi temeliile ei le-ai dezvelit până jos la
piatră. Sela (Oprire).
14. Străpuns-ai cu săgeţile tale capul lui Faraon şi al
celor care se năpusteau asupra mea ca să mă sfărâme, în
strigăte de veselie, ca şi cum porneau să sfâşie pe cel
nenorocit în adăpostul lor.
15. Cu caii Tăi Tu cutreieri marea, puhoiul întinselor ape.
16. Auzit-am de aceasta şi lăuntrul meu s-a zbuciumat la glasul
Tău, tremurat-au buzele mele; putreziciunea a cuprins oasele mele şi
picioarele mele au şovăit. Liniştit voi aştepta vremea
marii îngrijorări care va veni peste poporul care ne asupreşte!
17. Smochinul să nu mai înmugurească şi via rod să nu mai
dea; înşelătoare să fie rodirea măslinului, şi
ogoarele nimic să nu rodească! Turme să nu mai fie în ţarcuri
şi vite în staule niciodată!
18. Ci eu voi tresălta de veselie în Domnul, bucura-mă-voi de
Dumnezeu, Mântuitorul meu!
19. Domnul, Stăpânul meu, este tăria mea; El face picioarele mele ca
ale căprioarelor, pe culmi poartă paşii mei! - Mai-marelui cântăreţilor,
cu cântare din harpe.
___________________________________________________________________
AVACUM – 3 CAPITOLE: [1] [2] [3]
__________________________________________________________________