CĀNTAREA
CĀNTĂRILOR
CAPITOLUL 2
Mirele laudă frumuseţea miresei.
1. Eu sunt narcisul din cāmpie, sunt crinul de prin vālcele.
2. Cum este crinul īntre spini, aşa este draga mea īntre fete.
3. Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre
flăcăi. Să stau la umbra mărului īmi place, dulce este
rodul lui īn gura mea!
4. El m-a dus īn casa de ospăţ şi sus drept steag era
iubirea.
5. Īntăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă,
că sunt bolnavă de iubire.
6. Stānga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă
cuprinde.
7. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din cāmp, nu
treziţi pe draga mea; pānă nu-i va fi ei voia!
8. Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltānd peste coline, trecānd
din munte-n munte.
9. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi
pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii
iată-l se uită.
10. Şi īncepe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi
vino!
11. Iarna a trecut, ploaia a īncetat.
12. Flori pe cāmp s-au arătat şi a sosit vremea cāntării, īn
ţarină glas de turturea se aude.
13. Smochinii īşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul
parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
14. Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stāncă, la loc
prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta!
Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce
şi faţa ta plăcută.
15. Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile,
că via noastră e acum īn floare.
16. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini īşi
paşte mieii.
17. Pānă nu se răcoreşte ziua, pānă nu se-ntinde umbra
serii, vino, dragul meu, săltānd ca o căprioară, ca un pui de
cerb, peste munţii ce ne despart.
___________________________________________________________________
CĀNTAREA
CĀNTĂRILOR 8 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8]
__________________________________________________________________