CÂNTAREA
CÂNTĂRILOR
CAPITOLUL 7
Frumuseţea Sulamitei.
1. Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce
priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
2. Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale!
Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
3. Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios
plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din
câmp.
4. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui
gemeni ai unei gazele.
5. Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă
iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul
din Liban, ce priveşte spre Damasc.
6. Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul Ii-e de
purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în
robie.
7. Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin
drăgălăşia ta, iubito!
8. Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri
atârnaţi în vie.
9. În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş
apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de
mere.
10. Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug
spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
12. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem!
13. Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au
înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da
dezmierdările mele.
14. Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe
vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.
___________________________________________________________________
CÂNTAREA
CÂNTĂRILOR – 8 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8]
__________________________________________________________________