DANIEL
CAPITOLUL 8
Vedenia berbecului şi a ţapului.
l. În anul al treilea al domniei regelui Belşaţar mi s-a
arătat mie, lui Daniel, o vedenie, afară de cele ce mi se
arătaseră la început.
2. Şi m-am uitat în vedenie şi, când priveam, parcă eram în
capitala Suza, care este în ţara Elamului şi, stând cu privirea
aţintită, eram pe fluviul Ulai.
3. Şi am ridicat ochii mei şi m-am uitat şi iată un berbec
cu două coarne stând în picioare în faţa fluviului şi coarnele
lui erau lungi, iar unul mai lung decât celălalt şi cel mai lung
creştea cel din urmă.
4. Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte
şi la miazăzi şi nici o fiară nu-i putea sta împotrivă
şi nimeni nu scăpa de asuprirea lui. El făcea ce voia şi
creştea.
5. Şi m-am uitat cu luare aminte şi iată un ţap venea de la
apus pe deasupra feţei pământului, fără ca să-l
atingă. Şi ţapul avea un corn între ochi, care corn se putea
zări.
6. şi a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am
văzut stând în faţa fluviului şi s-a năpustit spre el cu
toată tăria puterii lui.
7. Şi l-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a întărâtat
împotriva lui şi a lovit berbecul şi i-a sfărâmat cele două
coarne, iar berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească;
şi l-a aruncat la pământ şi 1-a călcat în picioare şi
nimeni n-a scăpat pe berbec.
8. Şi ţapul a crescut foarte şi când a ajuns puternic, cornul
cel mare s-a sfărâmat şi am zărit patru coarne crescând în locul
lor, spre cele patru vânturi ale cerului.
9. Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut
afară din cale, către miazăzi, către răsărit
şi către ţara strălucirii.
10. Şi el s-a înălţat până către oştirea
cerească şi a doborât la pământ din oştire şi din
stele şi le-a călcat în picioare.
11. Şi a mai crescut până la mai-marele oştirii şi i-a luat
jertfa de fiecare zi şi i-a răsturnat locul templului său.
12. Şi peste jertfa de fiecare zi el a pus nelegiuirea şi a aruncat
adevărul la pământ, şi el a făcut şi a izbutit.
13. Şi am auzit un sfânt care grăia, şi un alt sfânt a zis
către cel ce grăia: "Până când va dura vedenia şi
jertfa de fiecare zi nu se va mai aduce şi un păcat al pustiirii va
fi pus în loc şi templul şi oştirea vor fi călcate în
picioare?"
14. Atunci el i-a răspuns: "Până la două mii trei sute de
seri şi de dimineţi; după aceasta templul îşi va avea din
nou rostul lui".
15. Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit
să o înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu
chip de om.
16. Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga
şi spunea: "Gavriile, tâlcuieşte celui de acolo
vedenia!"
17. Şi el a venit unde eram eu şi, când se apropia, m-am
înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. Şi el
mi-a grăit: "Ia aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a
arăta sfârşitul veacurilor!"
18. Şi când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu faţa la
pământ; atunci el s-a atins de mine şi m-a ridicat în picioare in
locul în care mă aflam,
19. Şi mi-a spus: "Iată, îţi voi face cunoscut ceea ce se
va întâmpla în vremea din urmă a mâniei lui Dumnezeu; că pentru
vremea cea din urmă este vedenia.
20. Berbecul cu două coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă regii
Mediei şi ai Persiei.
21. Iar ţapul este regele Greciei şi cornul cel mare, care este între
ochi, este regele cel dintâi.
22. Şi dacă el a fost sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui;
înseamnă că patru regate se vor ridica din neamul lui, dar
fără să aibă puterea lui.
23. La sfârşitul stăpânirii lor, la vremea covârşirii
păcatelor lor, se va ridica un rege cu chip semeţ şi isteţ
în lucrurile ascunse.
24. Şi stăpânirea lui va creşte în putere - dar nu prin puterea
lui însuşi - şi va face pustiiri uriaşe şi în orice lucru
va izbuti şi va prăbuşi pe cei tari şi pe poporul
sfinţilor.
25. Din pricina isteţimii lui, va izbuti înşelăciunea în mâna
lui şi se va semeţi în inima sa şi în plină vreme de pace
va doborî pe mulţi. Şi se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va
fi aruncat la pământ nu de mână omenească.
26. Iar vedenia despre seri şi despre dimineţi, care a fost
spusă, este adevărată; tu însă pecetluieşte vedenia,
că se va întâmpla după multe zile".
27. Şi eu, Daniel, am fast istovit de puteri şi am căzut bolnav
câteva zile. Dar m-am sculat şi am avut grijă de lucrurile regelui.
Am rămas uimit de cele ce am văzut şi n-am putut să le
înţeleg.
___________________________________________________________________
DANIEL – 12
CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12]
__________________________________________________________________