Cartea Întelepciunii
lui Isus, Fiul lui Sirah (Eclesiasticul)
CAPITOLUL 19
Despre înfrânare, limbuţie, dojană şi smerenia cu
vicleşug.
l. Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cine
dispreţuieşte puţinul pe care-l are se păgubeşte
degrabă.
2. Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi.
3. Şi cel care se lipeşte de desfrânate va fi mai nechibzuit;
4. Moliile şi viermii îl vor moşteni, şi sufletul nelegiuit se
va stârpi.
5. Cel care crede curând este uşor de inimă şi cel care
păcătuieşte asupra sufletului său greşeşte.
6. Cel desfătat cu inima va fi hulit şi cel care urăşte
vorba mai puţin rău va avea.
7. Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi nimic nu ţi se
va împuţina.
8. Către prieten şi către vrăjmaşi nu povesti,
şi, de nu este păcat, nu-l descoperi.
9. Că te-a ascultat şi te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va
urî.
10. Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă,
că nu te va sparge.
11. Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui,
ca aceea care naşte prunc.
12. Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în
inima nebunului.
13. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi,
dacă a făcut, să nu mai facă.
14. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis,
să nu mai zică.
15. Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit,
şi nu crede tot cuvântul.
16. Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a
greşit cu limba sa?
17. Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l
înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
18. Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată
înţelepciunea este împlinirea legii.
19. Şi nu este înţelepciunea ştiinţa
răutăţii; şi unde este sfatul păcătoşilor nu
ţeste înţelepciune.
20. Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu
are răutate.
21. Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel
care prisoseşte cu mintea şi calcă legea.
22. Este un soi de isteţime în treburi care este nedreaptă, şi
este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea
plăcută lui.
23. Este câte unul care face rău, şi umblă smerit, şi cele
dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleşug;
24. Care-şi pleacă fata sa şi se face surd, dar când nu-i prinzi
de veste el va apuca să-ţi strice
25. Şi măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate
păcătui, de va afla vreme, va face rău.
26. Din vedere se cunoaşte omul, şi din chipul feţei se
cunoaşte cel înţelept.
27. Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde,
şi călcătura lui vestesc ce este în el.
28. Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit şi
câteodată cel care tace se dovedeşte înţelept.
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51]
__________________________________________________________________