Cartea Întelepciunii
lui Isus, Fiul lui Sirah (Eclesiasticul)
CAPITOLUL 34
Deşertăciunea visurilor şi a vrăjilor; nădejdea în
Dumnezeu; ajutorarea săracului şi simbria slugii.
l. Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel
neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi
să-şi iasă din fire.
2. Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după
vânt, aşa este şi cel care crede visurilor.
3. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei
adevărate.
4. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce
poţi scoate adevărat?
5. Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea
care este gata să nască; inima aiurează.
6. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să
nu dai inima ta spre ele.
7. Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei
care au nădăjduit în ele.
8. Fără minciună se împlineşte legea şi
înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate.
9. Omul învăţat multe a cunoscut şi cel care ştie multe
înţelepţeşte va grăi.
10. Cel care nu a învăţat ştie puţine, iar cel care a umblat
multe ţări a înmulţit înţelepciunea.
11. Multe am văzut în călătoriile mele şi mai mult decât
cuvintele mele este înţelegerea mea.
12. De multe ori am fost în primejdie de moarte şi am scăpat prin
acestea.
13. Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea
lor este spre a se mântui.
14. Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură,
căci Dumnezeu este nădejdea lui.
15. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
16. Şi în cine se reazemă şi cine este întărirea lui?
17. Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi
întărire vajnică este Domnul;
18. Adăpost împotriva vântului din deşert, umbră împotriva
arşiţei de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare
împotriva căderilor.
19. El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare,
viaţă şi binecuvântare.
20. Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt
spre bună vrere prinoasele celor fără de lege.
21. Nu binevoieşte Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiţi; nici
înmulţirea jertfelor celor nelegiuiţi nu curăţeşte
păcatele.
22. Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea
tatălui său.
23. Pâinea celor lipsiţi este viaţa săracilor şi cel care o
ia pe aceasta este omul vărsării de sânge.
24. Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care
omoară pe aproapele său, şi cel care opreşte simbria
slugii, ca acel care varsă sânge.
25. Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au,
fără numai că se ostenesc?
26. Când unul se roagă şi altul blesteamă, al cui glas va auzi
Stăpânitorul?
27. Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce
i-a folosit spălarea?
28. Aşa omul cel care posteşte întru păcatele sale şi
iarăşi merge şi face aceleaşi.
29. Rugăciunea lui, cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe
sine?
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51]
__________________________________________________________________