Cartea Întelepciunii
lui Isus, Fiul lui Sirah (Eclesiasticul)
CAPITOLUL 50
Lauda lui Simon, fiul lui Onie şi hulă împotriva celor de alt
neam; cei din Sichem şi Samaria.
1. Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viaţa sa a sprijinit
templul Domnului şi în zilele sale a întărit locaşul cel
sfânt.
2. Şi de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la
colţuri şi zidul din jurul altarului.
3. În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca
marea;
4. El a păzit pe poporul său de cădere şi a întărit
cetatea împotriva năvălirilor duşmane.
5. Cât de măreţ era el în şuvoiul poporului, când ieşea din
templul Domnului!
6. Ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul norului; ca luna
plină în zilele ei;
7. Ca soarele strălucind peste locaşul Celui Preaînalt şi ca
arcul curcubeului luminând în norii slavei;
8. Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la
curgerea apelor;
9. Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul şi ca tămâia pe
căţuie;
10. Ca vasul cel de aur, bătut şi împodobit cu tot felul de
piatră scumpă;
11. Ca măslinul ce odrăsleşte roade şi ca chiparosul ce se
înalţă în nori.
12. Când lua el haina măririi şi se îmbrăca în toată
podoaba,
13. Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul
locaş, iar când primea părţile din mâinile preoţilor
şi el stătea lângă focul de pe altar,
14. Împrejurul lui fiind cununa fraţilor; el părea atunci ca odrasla
cedrului în Liban, şi ei îl înconjurau pe el ca stâlpările de
finic.
15. Şi toţi fiii lui Aaron erau întru mărirea lor şi
jertfele Domnului erau în mâinile lor, înaintea a toată adunarea lui
Israel.
16. Şi slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt
Atotţiitorului,
17. Întindea la cupă mâna sa şi luând din sângele strugurelui,
18. Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă
Celui Preaînalt, Împăratului tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din
trâmbiţele lor de aramă.
19. Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui
Preaînalt.
20. Atunci tot poporul împreună s-a grăbit şi a căzut cu
faţa la pământ, ea să se închine Domnului său
atotţiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt.
21. Şi au lăudat cântăreţii cu glasurile lor în casa cea
mare, s-a îndulcit viersul şi s-a rugat poporul Domnului Celui Preaînalt
cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a săvârşit
podoaba Domnului şi slujba Lui s-a încheiat.
22. Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea
fiilor lui Israel ca să dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale
şi, rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie
lăudat.
23. Şi ei se închinau încă o dată, ca să primească
binecuvântare de la Cel Preaînalt.
24. Şi acum, binecuvântaţi pe Dumnezeu, toţi, pe Cel care face
lucruri mari pretutindeni.
25. Cel care înalţă zilele noastre din sânul mamei şi face cu
noi după mila Sa
26. Să ne dea nouă veselia inimii şi să fie pace în zilele
noastre întru Israel, până ce vor fi zilele veacului, ca să
întărească la noi credinţa milei Sale şi în zilele Lui
să ne izbăvească.
27. Două neamuri a urât sufletul meu şi al treilea nu este
neam:
28. Cei care şed în muntele Samariei, Filistenii şi poporul cel
nelegiuit care locuieşte în Sichem.
29. Învăţătura înţelegerii şi a ştiinţei am
scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din Ierusalim, care a
vărsat ploaie de înţelepciune din inima sa.
30. Fericit este cel care va petrece întru acestea; şi cel care va pune
acestea în inima sa înţelept va fi.
31. Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este
poteca lui şi dă celor credincioşi înţelepciune. Bine este
cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51]
__________________________________________________________________