ESTERA
CAPITOLUL 8
Răzbunarea Iudeilor.
1. În ziua aceea, regele Artaxerxe a dat reginei Estera casa lui Aman, vrăjmaşul
Iudeilor; iar Mardoheu a fost chemat de rege, căci Estera îi spusese că
el este rudă cu ea.
2. Şi regele şi-a scos inelul pe care-l luase de la Aman, şi l-a
dat lui Mardoheu; iar Estera a pus pe Mardoheu ispravnic peste casa lui Aman.
3. Apoi Estera a vorbit din nou înaintea regelui, a căzut la picioarele
lui, a plâns şi l-a rugat să abată răutatea lui Aman
Agaghitul şi uneltirea lui pe care el o îndreptase împotriva Iudeilor.
4. Atunci regele şi-a întins sceptrul său cel de aur către
Estera, şi s-a ridicat Estera şi a stat înaintea feţei regelui,
5. Şi a zis: "De binevoieşte regele şi de am aflat eu
trecere înaintea feţei lui; de este drept lucrul acesta înaintea regelui şi
de plac eu ochilor lui, atunci să se scrie, ca să fie revocate
scrisorile cele trimise după uneltirile lui Aman, fiul lui Hamadata, din ţara
Agag, pentru uciderea Iudeilor în toate părţile regatului;
6. Căci cum aş putea eu să privesc nenorocirea care ar atinge pe
poporul meu şi cum aş putea să văd pieirea neamului
meu?"
7. Regele Artaxerxe a zis către Estera şi Mardoheu: "Casa lui
Aman am dat-o Esterei, iar pe el l-am spânzurat, pentru că şi-a întins
mâna sa asupra Iudeilor.
8. Scrieţi şi voi despre Iudei ce vă place, în numele regelui şi
întăriţi cu inelul regelui, căci scrisoarea scrisă în
numele regelui şi întărită cu inelul regelui nu se poate
schimba".
9. Atunci au fost chemaţi scriitorii regelui, în luna a treia, adică în
luna Sivan, în ziua de douăzeci şi trei ale lunii, şi cum a
poruncit Mardoheu, aşa s-a scris Iudeilor şi satrapilor,
guvernatorilor ţărilor şi cârmuitorilor ţinuturilor lor, de
la India până la Etiopia, din cele o sută douăzeci şi şapte
ţări; şi s-a scris fiecărei ţări cu scrierea ei şi
fiecărui popor în limba lui, şi Iudeilor le-a scris cu literele lor şi
în limba lor.
10. Mardoheu a scris în numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-a pecetluit cu
inelul regelui şi le-a trimis prin curieri călări, pe caii din
hergheliile regelui,
11. Spunând că regele îngăduie iudeilor din fiecare cetate să se
adune ca să-şi apere viaţa lor, să bată, să ucidă
şi să piardă pe toţi cei puternici din popor şi din ţară,
care ar vrea să-i atace, cu femeile şi cu copiii lor, iar averea lor
să o jefuiască.
12. Aceasta să se facă în toate ţările lui Artaxerxe, într-o
singură zi, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică
a lunii Adar. Cuprinsul acestei scrisori este următorul: "Marele rege
Artaxerxe, satrapilor celor o sută douăzeci şi şapte de rări
de la India şi până la Etiopia, guvernatorilor de provincii şi
tuturor supuşilor, credincioşilor lui, salutare. Mulţi din cei răsplătiţi
cu cinste prin nemărginita bunătate a binefacerilor s-au trufit peste
măsură şi nu numai supuşilor noştri caută să
le facă rău, ci, neputându-şi sătura mândria, încearcă
să urzească uneltiri şi împotriva binefăcătorilor lor,
pierzând nu numai simţul recunoştinţei omeneşti, ci, plini
de trufie nebună, caută în chip nelegiuit să scape şi de
judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea şi mulţi,
fiind îmbrăcaţi cu putere, ca să rânduiască lucrurile
prietenilor ce s-au încrezut în ei, prin încredinţările lor îi fac
vinovaţi de vărsare de sânge nevinovat şi-i supun la primejdii
de neînlăturat, amăgind gândul bun şi neprihănit al stăpânilor
prin vorbărie vicleană şi mincinoasă. Aceasta se poate
vedea atât din povestirile mai vechi, cum am spus, precum şi din faptele săvârşite
în chip nelegiuit înaintea ochilor voştri de răutatea celor ce stăpânesc
cu nevrednicie. De aceea ne îngrijim pentru viitor, ca să întocmim noi o
împărăţie netulburată pentru toţi oamenii din lume,
neîngăduind înşelătoriile, şi pricinile ce ni se înfăţişează
judecându-le cu toată luarea aminte cuvenită. Aşa Aman, fiul lui
Hamadata Macedoneanul, cu adevărat străin de sângele persan şi
foarte departe de bunătatea noastră, fiind primit oaspete la noi, s-a
învrednicit de bunăvoinţa pe care noi o avem către orice popor,
până într-atâta, încât a fost numit părintele nostru şi cinstit
de toţi, înfăţişându-se ca a doua persoană după
tronul regal. Dar fiind de o mândrie nemăsurată, a uneltit să ne
lipsească pe noi de putere şi de viaţă, iar pe salvatorul şi
pururea binefăcătorul nostru Mardoheu şi pe nevinovata părtaşă
la regalitatea noastră, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite
măsuri viclene să-i piardă. Astfel socotea el să ne lase fără
oameni, iar împărăţia persană să o dea Macedonenilor.
Noi însă pe Iudei, osândiţi de acest făcător de rele, la
moarte, îi găsim nu răufăcători, ci oameni care trăiesc
după cele mai drepte legiuiri şi fii ai Dumnezeului celui viu, mare şi
preaînalt, Care ne-a dăruit nouă şi strămoşilor noştri
împărăţie preafericită. De aceea bine veţi face, de nu
veţi aduce la îndeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, căci
el, făcând aceasta, a fost spânzurat la porţile Suzei cu toată
casa, după cuvântul lui Dumnezeu, Celui ce stăpâneşte peste toţi,
Care i-a dat lui curând osânda cuvenită. Iar o copie a acestei scrisori
puneţi-o la vedere în tot locul, să lăsaţi pe Iudei să
se folosească de legile lor şi să-i ajutaţi, ca pe cei ce
se vor scula asupra lor la vreme de necaz să-i poată răpune în
ziua de treisprezece ale lunii a douăsprezecea, Adar, chiar în ziua aceea.
Căci Dumnezeu, Cel ce stăpâneşte peste toţi, în loc să
piardă pe poporul cel ales, i-a rânduit lui această bucurie. Şi
voi, Iudeilor, între sărbătorile voastre vestite, sărbătoriţi
şi această zi însemnată cu toată veselia, ca să fie de
acum şi să rămână în viitor pentru voi şi pentru Perşii
binevoitori amintirea izbăvirii voastre, iar pentru duşmanii voştri
să fie amintirea pieirii lor. Fiecare cetate, sau ţinut îndeobşte,
care nu se va conforma, se va pustii fără cruţare cu sabie şi
foc şi va ajunge nu numai nelocuită de oameni totdeauna, ci dezgustătoare
pentru fiare şi păsări.
13. Copii ale acestei scrisori să se dea în fiecare ţară, ca
lege, astfel ca Iudeii să fie gata pentru ziua aceea să se răzbune
pe vrăjmaşii lor".
14. Curieri, călări pe cai iuţi din hergheliile regelui, au
alergat repede şi cu mare grabă, cu porunca regelui. Porunca a fost
vestită şi în cetatea Suza.
15. Mardoheu a ieşit de la rege în veşminte regeşti de culoare
purpurie şi albă şi cu cunună mare de aur, iar cetatea Suza
s-a bucurat şi s-a veselit.
16. La Iudei a fost atunci lumină în case, bucurie, veselie şi mare
prăznuire.
17. De asemenea în toate ţările, prin toate cetăţile şi
în toate locurile unde ajunsese scrisoarea cu porunca regelui, a fost bucurie,
veselie, ospeţe şi prăznuire la Iudei. Chiar şi dintre
popoarele ţării mulţi se făcură Iudei, pentru că-i
cuprinsese frica de Iudei.
___________________________________________________________________
ESTERA – 10 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10]
__________________________________________________________________