FACEREA
CAPITOLUL 47
Iacov înaintea lui Faraon.
l. Mergând deci Iosif a vestit pe Faraon, zicând: "Tatăl meu
şi fraţii mei, cu vitele lor mărunte şi mari şi cu
toate câte au, au venit din pământul Canaan şi iată sunt în
ţinutul Goşen!"
2. Luând apoi pe cinci dintre fraţii săi, i-a
înfăţişat lui Faraon.
3. Iar Faraon a zis către fraţii lui Iosif: "Cu ce vă
îndeletniciţi voi?" Şi ei au răspuns lui Faraon:
"Robii tăi sunt un neam de păstori de oi, din tată în
fiu".
4. Apoi au zis iarăşi către Faraon: "Am venit să
locuim în pământul acesta, căci nu se găseşte
păşune pentru vitele robilor tăi, pentru că în ţara
Canaan e foamete mare. îngăduie dar robilor tăi să se aşeze
în ţinutul Goşen!"
5. Iar Faraon a zis către Iosif: "Tatăl tău şi
fraţii tăi au venit la tine.
6, Iată, pământul Egiptului îţi stă înainte;
aşază pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cel
mai bun loc din ţară. Să locuiască ei în pământul
Goşen, şi de cunoşti printre ei oameni pricepuţi, pune-i
supraveghetori peste vitele mele!"
7. Apoi a adus Iosif înăuntru pe Iacov, tatăl său, şi l-a
înfăţişat înaintea lui Faraon şi a binecuvântat Iacov pe
Faraon;
8. Iar Faraon a zis către Iacov: "Câţi sunt anii vieţii
tale?"
9. Răspuns-a Iacov lui Faraon: "Zilele pribegiei mele sunt o
sută treizeci de ani. Puţine şi grele au fost zilele vieţii
mele şi n-am ajuns zilele anilor vieţii părinţilor mei, cât
au pribegit ei în zilele lor".
10. Şi iarăşi a binecuvântat Iacov pe Faraon şi a
ieşit de la Faraon.
11. Deci a aşezat Iosif pe tatăl său şi pe fraţii
săi şi le-a dat moşie în ţara Egiptului, în cea mai
bună parte a ţării, în pământul Ramses (Goşen), cum îi
poruncise Faraon.
12. Şi dădea Iosif tatălui său şi fraţilor
săi şi la toată casa tatălui său pâine după
trebuinţa familiei fiecăruia.
13. În vremea aceea nu era pâine în tot pământul, pentru că se
înteţise foametea foarte tare, încât ţara Egiptului şi
pământul Canaan se istoviseră de foamete.
14. Şi a adunat Iosif tot argintul, ce era în ţara Egiptului şi
în ţara Canaanului, pe grâul ce se cumpăra; de la el. Şi a adus
Iosif argintul tot în casa lui Faraon.
15. Când s-a sfârşit tot argintul în ţara Egiptului şi în ţara
Canaanului, au venit atunci toţi Egiptenii la Iosif şi au zis:
"Dă-ne pâine! De ce să murim sub ochii tăi? Că s-a
sfârşit argintul".
16. Iar Iosif le-a zis: "Aduceţi vitele voastre şi vă voi
da pâine pe vitele voastre, dacă vi s-a terminat argintul".
17. Şi au adus ei la Iosif vitele lor şi le-a dat Iosif pâine pe cai
şi pe oi, pe boi şi pe asini; şi anul acela i-a hrănit cu
pâine pentru toate vitele lor.
18. Iar dacă a trecut anul acela, au venit în anul următor şi
i-au zis: "Nu vom ascunde de domnul nostru, că argintul nostru s-a
sfârşit şi vitele noastre sunt la domnul nostru şi nimic nu ne-a
mai rămas să-i dăm decât trupurile şi pământurile
noastre.
19. De ce să pierim sub ochii tăi şi noi şi
pământurile noastre? Cumpără-ne pe pâine, pe noi cu
pământurile noastre, şi vom fi robi lui Faraon, noi şi
pământurile noastre, iar tu să ne dai sămânţă ca
să trăim şi să nu murim şi ca ogoarele să nu
rămână paragină".
20. Şi a cumpărat Iosif pentru Faraon tot pământul Egiptului,
pentru că Egiptenii şi-au vândut fiecare pământul său lui
Faraon, că-i istovise foametea; şi a ajuns tot pământul al lui
Faraon.
21. De asemenea şi pe popor l-a făcut rob lui, de la un capăt al
Egiptului până la celălalt.
22. Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif,
căci preoţilor le era rânduită de la Faraon porţie şi
se hrăneau din porţia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu
şi-au vândut ei pământul.
23. Atunci a zis Iosif către popor: "Iată, eu v-am cumpărat
astăzi pentru Faraon şi pe voi şi pământul vostru.
Luaţi-vă sămânţă şi semănaţi
pământul.
24. Şi la seceriş să daţi a cincea parte lui Faraon, iar
patru părţi să vă rămână vouă pentru
semănatul ogoarelor, pentru hrana voastră şi a celor ce sunt în
casele voastre şi pentru hrana copiilor voştri".
25. Iar ei au zis: "Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm
milă în ochii domnului nostru şi să fim robi lui
Faraon!"
26. Şi le-a pus Iosif lege, care-i până astăzi în ţara
Egiptului, ca a cincea parte să se dea lui Faraon, scutit fiind numai
pământul preoţilor, care nu era al lui Faraon.
27. Astfel s-a aşezat Israel în ţara Egiptului, în ţinutul
Goşen, şi l-a moştenit şi a crescut şi s-a
înmulţit foarte tare.
28. Iacov a mai trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani.
Zilele vieţii lui Iacov au fost deci o sută patruzeci şi
şapte de ani.
29. Apoi venindu-i lui vremea să moară, Israel a chemat pe fiul
său Iosif, şi i-a zis: "De am aflat har în ochii tăi,
pune-ţi mâna pe coapsa mea şi jură că vei face milă
şi dreptate cu mine, să nu mă îngropi în Egipt!
30. Când voi adormi ca părinţii mei, mă vei scoate din Egipt
şi mă vei îngropa în mormântul lor". Iar Iosif a zis: "Voi
face după cuvântul tău!"
31. Iacov însă a zis: "Jură-mi!" Şi i s-a jurat Iosif.
Atunci Israel s-a închinat la vârful toiagului său.
___________________________________________________________________
FACEREA – 50 DE
CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50]
__________________________________________________________________