FACEREA
CAPITOLUL 50
Înmormântarea lui Iacov. Moartea lui Iosif.
1. Atunci Iosif, căzând pe faţa tatălui său, l-a plâns
şi l-a sărutat.
2. Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să
îmbălsămeze pe tatăl său şi doctorii au
îmbălsămat pe Israel.
3. După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie
pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii şaptezeci de
zile.
4. Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui
Faraon: "De am aflat bunăvoinţă în ochii voştri,
ziceţi lui Faraon aşa:
5. Tatăl meu m-a jurat şi a zis: Iată, eu am să mor; tu
însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat
eu în pământul Canaan. Şi acum aş vrea să mă duc ca
să îngrop pe tatăl meu şi să mă întorc". şi
i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
6. Iar Faraon a răspuns: "Du-te şi îngroapă pe tatăl
tău, cum te-a jurat el!"
7. Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său şi au mers
împreună cu el toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui
şi toţi bătrânii din ţara Egiptului
8. Şi toată casa lui Iosif şi fraţii lui şi toată
casa tatălui său şi neamul lui. Numai copiii lor şi oile
şi vitele lor le-au lăsat în ţara Goşen.
9. Au plecat de asemenea cu el căruţe şi călăreţi
şi s-a făcut tabăra mare foarte.
10. Şi ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo
plângere mare şi tare foarte şi a jelit Iosif pe tatăl său
şapte zile.
11. Văzând Canaaneii, locuitorii ţinutului aceluia, plângerea de la
aria Atad, au zis: "Mare e plângerea aceasta la Egipteni". De aceea
s-a dat locului aceluia numele Abel-Miţraim, adică plângerea
Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
12. Aşa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el:
13. L-au dus fiii lui în pământul Canaan şi l-au îngropat în
peştera din ţarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o
cumpărase Avraam cu ţarină cu tot de la Efron Heteul, ca
moşie de îngropare.
14. Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în
Egipt, şi el, şi fraţii lui, şi toţi cei ce
merseseră cu el la îngroparea tatălui său.
15. Văzând însă fraţii lui Iosif că a murit tatăl lor,
au zis ei: "Ce vom face, dacă Iosif ne va urî şi va vrea să
se răzbune pentru răul ce i-am făcut?
16. Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: "Tatăl
tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis:
17. "Aşa să spuneţi lui Iosif: Iartă fraţilor
tăi greşeala şi păcatul lor şi răul ce ţi-au
făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui
tău!" Şi a plâns Iosif când i s-au spus acestea.
18. Apoi au venit şi fraţii lui şi, căzând înaintea lui, au
zis: "Iată, noi suntem robii tăi".
19. Iar Iosif le-a zis: "Nu vă temeţi! Sunt eu, oare, în locul
lui Dumnezeu?
20. Iată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors
în bine, ca să facă cele ce sunt acum şi să păstreze
viaţa unui popor numeros.
21. Deci nu vă mai temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi
pe copiii voştri". Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit de la
inimă.
22. Apoi a locuit Iosif în Egipt, el şi fraţii lui şi toată
casa tatălui său. Şi a trăit Iosif o sută zece
ani.
23. Şi a văzut Iosif pe urmaşii lui Efraim până la al
treilea neam. De asemenea şi copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au
născut pe genunchii lui Iosif.
24. În cele din urmă a zis Iosif către fraţii săi:
"Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va
scoate din pământul acesta şi vă va duce în pământul pentru
care Dumnezeul părinţilor noştri S-a jurat lui Avraam şi
lui Isaac şi lui Iacov".
25. La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: "Dumnezeu are
să vă cerceteze, dar voi să scoateţi oasele mele de
aici!"
26. Şi a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat
şi l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.
___________________________________________________________________
FACEREA – 50 DE
CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50]
__________________________________________________________________