IEREMIA
CAPITOLUL 2
Mustrări poporului Israel.
1. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi a zis:
2. "Mergi şi strigă la urechile fiicei Ierusalimului şi zi:
"Aşa grăieşte Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea
din tinereţea ta, de iubirea de pe când erai mireasă şi mi-ai
urmat în pustiu, în pământul cel nesemănat.
3. Atunci Israel era sfinţenia Domnului şi pârga roadelor lui; toţi
câţi mâncau din ea se făceau vinovaţi şi nenorocirea venea
asupra lor", zice Domnul.
4. Casa lui Iacov şi toate seminţiile casei lui Israel, ascultaţi
cuvântul Domnului! Aşa zice Domnul:
5. "Ce nedreptate au găsit în Mine părinţii voştri, de
s-au depărtat de Mine şi s-au dus după deşertăciune şi
au devenit ei înşişi deşertăciune?
6. În loc să zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul
Egiptului şi ne-a povăţuit prin pustiu, prin pământul cel
gol şi nelocuit, prin pământul cel sec, prin pământul umbrei morţii,
prin care nimeni nu umblase şi unde nu locuia om?
7. Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniţi cu
roadele lui şi cu bunătăţile lui; voi însă aţi
intrat şi aţi spurcat pământul Meu şi moştenirea Mea aţi
făcut-o urâciune.
8. Preoţii n-au zis: Unde este Domnul? Învăţătorii legii nu
M-au cunoscut; păstorii au lepădat credinţa şi proorocii au
proorocit în numele lui Baal şi s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta.
9. De aceea la judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul,
şi împotriva nepoţilor voştri voi cere osândă!
10. Să vă duceţi în insulele Chitim şi să vedeţi;
trimiteţi în Chedar şi cercetaţi cu de-amănuntul şi
aflaţi:
11. Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-şi-a oare vreun
popor dumnezeii săi, deşi aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu însă
şi-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta.
12. Miraţi-vă de acestea, ceruri; cutremuraţi-vă, îngroziţi-vă,
zice Domnul!
13. Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei
celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat fântâni
sparte, care nu pot ţine apă.
14. Au doară rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut el
pradă?
15. Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-şi-au glasul lor şi au
făcut pustiu tara lui; cetăţile lui sunt fără locuitori.
16. Chiar şi locuitorii din Nof şi cei din Tahpanhes ţi-au ras
capul, Israele!
17. Oare nu ţi-ai pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe
Domnul Dumnezeul tău, când te povăţuia?
18. Şi acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă
din Nil? Şi pentru ce ţi-ai luat drumul spre Asiria, ca să bei
apă din râul ei?
19. Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea
ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar
de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici
o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.
20. Că în vechime am sfărâmat jugul tău şi am rupt cătuşele
tale, şi tu ai zis: "Nu voi sluji la idoli, şi totuşi pe
tot dealul înalt şi sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare.
21. Eu te-am sădit ca pe o viţă de soi, ca pe cea mai curată
sămânţă; cum dar Mi te-ai prefăcut în ramură sălbatică
de viţă străină?
22. Chiar de te-ai spăla cu silitră şi chiar dacă te-ai
freca cu leşie, tot pătat eşti în nedreptăţile tale faţă
de Mine, zice Domnul Dumnezeu.
23. Cum poţi tu să zici: Nu m-am întinat şi n-am umblat după
Baal? Priveşte la purtarea ta din vale şi află ce ai făcut
tu, cămilă zburdalnică, tu care cutreieri toate drumurile,
24. Asină sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea
poftei ei, soarbe aerul! Cine o va putea împiedica să-şi împlinească
pofta? Toţi cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o vor
găsi. Când i s-a zis:
25. Întoarce-ţi piciorul de la calea strâmbă şi gâtul nu-l
deprinde a înseta, ea a răspuns: Nu, zadarnic! Căci iubesc dumnezei
străini şi merg după ei.
26. Cum furul când este prins se ruşinează, aşa se va ruşina
şi casa lui Israel şi poporul şi regii lui şi căpeteniile
lui şi proorocii lui şi preoţii lui, căci au zis lemnului:
27. "Tu eşti tatăl meu!" Şi pietrei i-au grăit:
"Tu m-ai născut!", şi nu şi-au întors spre Mine faţa,
ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoală şi ne izbăveşte!"
28. Dar unde-ti sunt, Iudo, dumnezeii care ţi i-ai făcut? Să se
scoale şi să te izbăvească la vreme de necaz, dacă
pot! Căci câte cetăţi ai, atâţia sunt şi dumnezeii tăi.
29. Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi purtat cu
necredincioşie şi aţi păcătuit împotriva Mea, zice
Domnul.
30. În zadar am bătut pe copiii voştri, că n-au primit învăţătură;
pe proorocii voştri i-a mâncat sabia voastră, ca un leu pierzător,
şi nu v-aţi temut".
31. Ascultă, poporule, cuvântul Domnului care zice: "Pustiu am fost
Eu oare pentru Israel? Sau ţara întunericului am fost? Pentru ce dar poporul
Meu zice: Noi înşine ne suntem stăpâni şi nu mai venim la Tine?
32. Au doară uită fata podoaba sa şi mireasa găteala sa?
Poporul Meu însă M-a uitat de zile nenumărate.
33. Fiica Ierusalimului, cât de iscusită îţi eşti tu în căile
tale ca să cauţi iubirea! Ba pentru aceasta şi la nelegiuiri ţi-ai
deprins căile tale,
34. Şi chiar şi în poalele hainei tale se află sângele săracilor
nevinovaţi, pe care nu i-ai prins spărgând zidul, şi totuşi
zici:
35. "De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă
se va abate de la mine". Pentru că zici: "N-am greşit",
de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca.
36. De ce atâta grabă ca să-ţi schimbi calea? Vei fi ruşinată
de Egipt, cum ai fost ruşinată de Asiria.
37. Şi de acolo vei ieşi cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat
Domnul pe cei în care tu ţi-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu vei
avea izbândă".
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52]