IEREMIA
CAPITOLUL 3
Mustrări şi îndemnuri la pocăinţă.
1. Şi a mai spus: "Dacă un bărbat îşi lasă
femeia, şi ea se duce de la el şi se face soţie altui bărbat,
mai poate ea oare să se întoarcă la el? Prin aceasta nu s-ar întina
în adevăr, oare, ţara aceea?" Şi tu te-ai desfrânat cu mulţi
iubiţi şi vrei să te întorci la Mine? zice Domnul.
2. Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte:
Unde oare nu s-au desfrânat aceia cu tine? Şezut-ai pentru ei lângă
cale, ca arabul în pustiu, şi ai spurcat ţara cu desfrânarea ta Şi
cu vicleşugul tău.
3. De aceea ploile de toamnă au lipsit şi la fel şi cele de primăvară,
dar Tu ai avut frunte de desfrânată şi nu te-ai ruşinat.
4. Şi acum strigi către Mine: "Tatăl meu, Tu ai fost povăţuitorul
tinereţilor mele!
S. Oare pentru totdeauna va fi El mânios şi oare veşnic va păstra
în Sine mânia?" Iată ce ai zis, dar de făcut faci rele şi
sporeşti în acelea.
6. Zisu-mi-a Domnul în zilele lui Iosia: "Văzut-ai ce-a făcut
Israel, această fiică necredincioasă? A umblat pe toţi munţii
înalţi şi pe sub tot copacul umbros şi s-a desfrânat pe acolo.
7. După ce a făcut toate acestea, i-am zis: "Întoarce-te la
Mine!" Dar nu s-a întors. Şi a văzut acestea Iuda, sora sa cea
necredincioasă.
8. Şi deşi am lăsat pe fiica lui Israel cea necredincioasă
pentru atâtea fapte de desfrânare şi i-am dat carte de despărţire,
am văzut că necredincioasa ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci s-a
dus şi ea să se desfrâneze.
9. Şi prin neruşinarea desfrânărilor ei a pângărit ţara
şi s-a desfrânat cu pietrele şi cu lemnele.
10. Peste toate acestea Iuda, necredincioasa soră a fiicei lui Israel, nu
s-a întors la Mine din toată inima sa, ci numai din prefăcătorie",
zice Domnul.
11. Apoi iarăşi mi-a zis Domnul: "Fiica lui Israel cea necredincioasă
s-a dovedit că e mai dreaptă decât Iuda cea lepădată de
Dumnezeu.
12. Mergi de vesteşte cuvintele acestea la miazănoapte şi zi: Întoarce-te,
necredincioasă fiică a lui Israel, zice Domnul, că nu voi vărsa
asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv şi nu Mă
voi mânia pe veci, zice Domnul.
13. Recunoaşte-ţi însă vinovăţia ta, căci te-ai
abătut de la Domnul Dumnezeul tău şi te-ai desfrânat cu dumnezei
străini sub tot arborele umbros şi glasul Meu nu l-ai ascultat, zice
Domnul.
14. Întoarceţi-vă, voi copii căzuţi de la credinţă,
zice Domnul, că M-am unit cu voi şi vă voi lua câte unul de
cetate şi câte doi de seminţie şi vă voi aduce în Sion.
15. Apoi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor păstori
cu ştiinţă şi pricepere.
16. Când vă veţi înmulţi şi veţi ajunge mult roditori
pe pământ, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai zice: "O,
chivotul aşezământului Domnului". Nimeni nu se va mai gândi la
el, nimeni nu-şi va mai aduce aminte de el, nimănui nu-i va mai părea
rău de el, nimeni nu va mai face altul.
17. În vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul Domnului şi toate
popoarele se vor aduna acolo pentru numele Domnului şi nu se vor mai purta
după îndărătnicia inimii lor celei rele.
18. În zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel şi se vor
duce împreună din ţara de la miazănoapte, în ţara pe care
am dat-o Eu moştenire părinţilor voştri.
19. Eu Mi-am zis: Cum să te pun pe tine în numărul fiilor şi să-ţi
dau ţara cea plăcută, care este moştenirea cea mai frumoasă
a mulţimii poporului? Dar iarăşi Mi-am zis: Tu Mă vei numi
Tată al tău şi nu te vei mai depărta de Mine.
20. Însă tocmai cum femeia necredincioasă înşală pe iubitul
său, aşa şi voi, casa lui Israel, v-aţi purtat cu înşelăciune
faţă de Mine, zice Domnul.
21. Glas se aude pe înălţimi, s-aude plânsul jalnic al fiilor lui
Israel, care se tânguiesc pentru că şi-au stricat căile lor şi
au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
22. Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voi
vindeca neascultarea voastră! Ziceţi: Iată venim la Tine, că
Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.
23. Cu adevărat în deşert ne-am pus nădejdea în dealuri şi în
mulţimea munţilor; cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru este
mântuirea lui Israel.
24. Din tinereţea noastră această urâciune a mâncat ostenelile părinţilor
noştri: oile lor, boii lor, fiii lor şi fiicele lor.
25. Iar noi zăcem în ruşinea noastră şi ocara noastră
ne acoperă, pentru că am păcătuit înaintea Domnului
Dumnezeului nostru, şi noi şi părinţii noştri din
tinereţea noastră şi până în ziua de astăzi şi
n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru".
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52]