IEREMIA
CAPITOLUL 7
Deşarta încredere a lui Israel. Ameninţările lui Dumnezeu.
l. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia: "Stai în uşa
templului Domnului şi rosteşte acolo cuvântul acesta şi zi:
2. Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda,
care intraţi pe această poartă ca să vă închinaţi
Domnului!
3. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile
şi faptele voastre şi vă voi lăsa să trăiţi
în locul acesta!
4. Nu vă încredeţi în cuvintele mincinoase care zic: "Acesta
este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului".
5. Iar dacă vă veţi îndrepta cu totul căile şi faptele
voastre, dacă veţi face judecată cu dreptate între om şi
pârâşul lui,
6. Dacă nu veţi strâmtora pe străin, pe orfan şi pe văduvă,
nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi nu veţi
merge după alţi dumnezei spre pieirea voastră,
7. Atunci vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta şi
pe pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor voştri din
neam în neam.
8. Iată, vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu vă vor
aduce folos.
9. Cum? Voi furaţi, ucideţi şi faceţi adulter; juraţi
mincinos, tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după alţi
dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi,
10. Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea
Mea în templul Meu, asupra căruia s-a chemat numele Meu, şi ziceţi:
"Suntem izbăviţi", ca apoi să faceţi iar toate
ticăloşiile acelea?
11. Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el
oare, în ochii voştri peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut
aceasta, zice Domnul.
12. Mergeri deci la locul Meu din Silo, unde făcusem altădată să
locuiască numele Meu, şi vedeţi ce am făcut Eu cu el,
pentru necredinţa poporului Meu Israel!
13. Şi acum, de vreme ce aţi făcut toate faptele acestea, zice
Domnul, şi Eu v-am grăit dis-de-dimineaţă şi n-aţi
ascultat, v-am chemat şi n-aţi răspuns,
14. De aceea şi cu templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele
Meu şi în care voi vă puneţi încrederea, şi cu locul pe
care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face
tot aşa, cum am făcut cu Şilo;
15. Vă voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe toţi
fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim.
16. Tu însă nu te ruga pentru acest popor şi nu înălţa rugăciune
şi cerere pentru dânşii, nici nu mijloci înaintea Mea, că nu te
voi asculta.
17. Nu vezi tu ce fac ei prin cetăţile lui Iuda şi pe uliţele
Ierusalimului?
18. Copiii adună lemne, iar părinţii aţâţă focul şi
femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru zeiţa
cerului şi să săvârşească turnări în cinstea
altor dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine.
19. Dar oare pe Mine Mă rănesc ei - zice Domnul - şi nu pe ei înşişi,
spre ruşinea lor?"
20. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată se revarsă mânia Mea
asupra locului acestuia, asupra oamenilor şi dobitoacelor, asupra
copacilor, asupra ţarinii şi asupra roadelor pământului, şi
se vor aprinde şi nu se vor mai stinge".
21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Arderile de tot
ale voastre adăugaţi-le la jertfele voastre şi mâncaţi
carne;
22. Că părinţilor voştri nu le-am vorbit şi nu le-am
dat poruncă în ziua aceea, în care i-am scos din pământul Egiptului,
pentru arderea de tot şi pentru jertfă;
23. Ci iată porunca pe care ţi-am dat-o: Să ascultaţi
glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi Îmi veţi fi
poporul Meu, şi să umblaţi pe toată calea pe care vă
poruncesc Eu, ea să vă fie bine.
24. Dar ei n-au ascultat glasul Meu şi nu şi-au plecat urechea lor,
ci au trăit după pofta şi îndărătnicia inimii lor rele
şi s-au întors cu spatele către Mine, iar nu cu faţa.
25. Din ziua când părinţii voştri au ieşit din pământul
Egiptului şi până în ziua aceasta am trimis la voi pe toţi robii
Mei - proorocii - şi i-am trimis în fiecare zi dis-de-dimineaţă;
26. Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea lor, ci şi-au
învârtoşat cerbicia şi s-au purtat mai rău decât părinţii
lor.
27. Şi când le vei vorbi cuvintele acestea, ei nu te vor asculta; şi
când îi vei chema, nu-ţi vor răspunde.
28. Atunci să le zici: Iată un popor care nu ascultă glasul
Domnului Dumnezeului său şi nu primeşte învăţătură!
Credinţa nu mai este; ea a dispărut din gura lor.
29. Tunde-ţi părul tău şi-l aruncă, şi ridică
plângere pe munţi, că a lepădat Domnul şi a părăsit
pe neamul care şi-a atras mânia Sa.
30. Că fiii lui Iuda fac rele înaintea ochilor Mei, zice Domnul, şi şi-au
pus urâciunile lor în templul asupra căruia s-a chemat numele Meu ca să-l
pângărească;
31. Şi au zidit locurile înalte la Tofet, în valea fiilor lui Hinom, ca să-şi
ardă fiii şi fiicele cu foc, ceea ce Eu nu le-am poruncit şi
ceea ce Mie nu Mi-a trecut prin minte.
32. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai
chema Tofet şi valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii, şi în Tofet
se vor face înmormântări din pricina lipsei de loc.
33. Şi vor fi trupurile poporului acestuia hrană păsărilor
cerului şi fiarelor pământului, şi nu va fi cine să le
alunge.
34. Şi voi curma în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului
glasul de bucurie şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul
miresei, pentru că pământul acesta va fi pustiu".
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52]