IEREMIA
CAPITOLUL 10
Deşertăciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului.
l. Casa lui Israel, ascultaţi cuvântul ce vi-l grăieşte
Domnul!
2. Aşa zice Domnul: "Nu deprindeţi căile neamurilor şi
nu vă îngroziţi de semnele cerului, de care se îngrozesc neamurile;
3. Că datinile neamurilor sunt deşertăciune: aceia taie un lemn
din pădure şi mâinile meşterului îl lucrează cu toporul;
4. Apoi îl îmbracă cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi
cu ciocanul, ca să nu se clatine. Aşa sunt dumnezeii neamurilor.
5. Stau ca nişte sperietori într-o grădină cu pepeni şi nu
grăiesc, sunt purtaţi pentru că nu pot merge. Nu vă temeţi
de ei, că nu pot face rău, dar nici bine nu sunt în stare să facă".
6. Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este puterea
numelui Tău!
7. Cine nu se va teme de Tine, Împărate al neamurilor? Numai ţie
unuia se cuvine aceasta, pentru că printre toţi înţelepţii
neamului şi în toate regatele lor nu este nimeni asemenea ţie.
8. Dumnezeii neamurilor, toţi până la unul, sunt fără minte
şi fără pricepere; lemne lipsite de orice înţelegere;
9. Argint prefăcut în foi şi adus din Tarsis; aur din Ofir; lucruri
de meşter şi de mână de turnător; haina de pe ei este de
iacint şi purpură: iarăşi lucru de oameni iscusiţi.
10. Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este Dumnezeu viu şi împărat
veşnic; de mânia Lui tremură pământul şi neamurile nu pot
suferi urgia Lui.
11. Aşadar să ziceţi neamurilor: "Dumnezeii, care n-au făcut
cerul şi pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri;
12. Iar Domnul a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înţelepciunea
Sa şi cu priceperea Sa a întins cerurile.
13. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică
norii de la marginile pământului, făureşte fulgerele în mijlocul
ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale.
14. Atunci se vede cât este de neştiutor omul, cu toată ştiinţa
lui, şi orice argintar se ruşinează de idolul său, căci
chipul turnat de el nu este decât minciună; n-are nici o suflare în el.
15. Aceasta este deşertăciune adevărată, rodul rătăcirii,
şi la vremea pedepsei va pieri.
16. Iar soarta lui Iacov nu este ca a neamurilor, că Dumnezeul lui este făcătorul
a toate, iar Israel este toiagul moştenirii Lui; şi numele Lui este
Domnul Savaot.
17. O, tu, care eşti împresurată, strânge-ţi de pe pământ
avuţia, că aşa zice Domnul:
18. "Iată de data aceasta voi arunca pe locuitorii ţării
acesteia şi-i voi mâna la lac strâmt, ca să fie prinşi".
19. Atunci vei grăi: "Vai mie din pricina rănii mele! Rana mea e
dureroasă; însă îmi zic: Aceasta este nenorocirea mea, dar o voi îndura!
20. Cortul îmi este pustiit şi toate funiile lui sunt rupte; fiii mei m-au
părăsit şi nu mai sunt, şi n-are cine să-mi întindă
cortul şi să-mi ridice pânzele.
21. Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi n-au căutat
pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat ei nebuneşte şi toată
turma ei s-a risipit".
22. Iată, vine vuiet şi zgomot mare din partea de miazănoapte ca
să pustiiască cetăţile lui Iuda şi să le facă
locuinţă şacalilor.
23. Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia
celui ce merge, putinţa să-şi îndrepte paşii săi.
24. Pedepseşte-mă, Doamne, dar după dreptate şi nu întru
mânia Ta, ca să nu mă micşorezi.
25. Varsă-ţi iuţimea Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc şi
asupra popoarelor care nu cheamă numele Tău, că acelea au mâncat
pe Iacov, l-au mistuit şi l-au stins şi locuinţele lui le-au
pustiit.
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52]