IEREMIA
CAPITOLUL 20
Ieremia în temniţă. Plângerea lui.
1. Auzind Paşhurr, fiul preotului Imer, care era supraveghetor în
templul Domnului, că Ieremia a profeţit aceste cuvinte,
2. A lovit Paşhurr pe Ieremia proorocul şi l-a aruncat în temniţa
care se afla la poarta cea de sus a lui Veniamin, în templul Domnului.
3. Dar a doua zi Paşhurr a dat drumul lui Ieremia din temniţă şi
Ieremia i-a zis: "Domnul nu te mai numeşte Paşhurr (Noroc din
toate părţile), ci Magor Misabib (Spaimă din toate părţile),
4. Pentru că aşa zice Domnul: Iată, te voi face groază şi
pentru tine însuţi şi pentru toţi prietenii tăi; aceştia
vor cădea de sabia vrăjmaşilor lor şi ochii tăi vor
vedea aceasta. Şi pe tot Iuda îl voi da în mâinile regelui Babilonului,
care-i va duce la Babilon şi-i va lovi cu sabia.
5. Şi toată bogăţia cetăţii acesteia, toată
agonisita ei, toate cele de preţ ale ei şi toate comorile regilor lui
Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, care, jefuindu-le, le vor
lua şi le vor duce la Babilon.
6. Iar tu, Paşhurr, cu toii cei ce trăiesc în casa ta, vă veţi
duce în robie şi, mergând la Babilon, vei muri acolo şi acolo vei fi
îngropat şi tu şi toţi prietenii tăi, cărora tu le-ai
proorocit mincinos.
7. Doamne, Tu m-ai aprins şi iată sunt înflăcărat; Tu eşti
mai tare decât mine şi ai biruit, iar eu în toate zilele sunt batjocorit şi
fiecare îşi bate joc de mine;
8. Că de când vorbesc, scoţând strigăte împotriva silniciei şi
rostind pustiirea, cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru
mine şi în batjocură zilnică.
9. De aceea mi-am zis: "Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai grăi,
în numele Lui!" Dar iată era în inima mea ceva, ca un fel de foc
aprins, închis în oasele mele, şi eu mă sileam să-l înfrânez şi
n-am putut;
10. Că am auzit ocări de la mulţi şi ameninţări
din toate părţile, zicând: "Pârâţi-l şi-l vom pârî şi
noi!" Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, mă pândesc să
vadă nu cumva mă voi poticni, şi ziceau: "Poate va cădea
şi-l vom birui şi ne vom răzbuna pe el!"
11. Dar Domnul este cu mine, ca un apărător puternic. De aceea
prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui; se vor face de ruşine,
pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veşnică şi niciodată
nu se va uita.
12. Doamne al puterilor, Cel ce cercetezi cu dreptate şi pătrunzi rărunchii
şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta asupra
lor, că ţie ţi-am încredinţat pricina mea!
13. Cântaţi Domnului! Lăudaţi pe Domnul, căci El izbăveşte
sufletul celui împilat din mâna făcătorilor de rele.
14. Blestemată fie ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut
maică-mea să nu fie binecuvântată.
15. Blestemat fie omul care a adus tatălui meu veste şi a zis: "Ţi
s-a născut fiu", şi s-a bucurat mult de aceasta.
16. Întâmple-se omului aceluia ceea ce s-a întâmplat cetăţilor pe
care le-a dărâmat Domnul şi nu le-a cruţat! Să audă el
dimineaţa bocet şi la amiază tânguire mare,
17. Că nu m-a ucis chiar din pântece, ca mama mea să-mi fi fost
mormânt şi pântecele ei să fi rămas veşnic însărcinat.
18. Pentru ce am ieşit eu din pântece, ca să văd suferinţă
şi durere şi ca zilele mele să se sfârşească în ruşine?"
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52]