IEREMIA
CAPITOLUL 52
Pustiirea Ierusalimului. Evreii duşi robi în Babilon.
l. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când a început să
domnească şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei sale
era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna.
2. El a făcut rele în ochii Domnului, precum făcuse şi Ioiachim.
3. De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului şi a lui Iuda până
într-atât încât i-a lepădat de la faţa Sa, şi Sedechia a fost
dat jos de regele Babilonului.
4. Era în al nouălea an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a zecea a
lunii acesteia, când a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea
sa împotriva Ierusalimului, l-a înconjurat şi a făcut împrejurul lui
valuri de pământ.
5. Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al
regelui Sedechia.
6. Iar în luna a patra, în ziua a noua a lunii acesteia, s-a întărit
foametea în cetate, şi poporul ţării nu mai avea pâine.
7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, pe unde au ieşit
toţi oştenii şi au fugit din cetate noaptea pe porţile ce
se aflau între cele două ziduri de lângă grădina regelui; iar
Caldeii erau împrejurul cetăţii.
8. Şi a alergat oştirea Caldeilor după rege şi a ajuns pe
Sedechia în şesurile Ierihonului. Atunci toată oştirea lui a
fugit de la el.
9. Deci au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului în Ribla, în ţinutul
Hamat, unde acesta l-a judecat.
10. Regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia înaintea ochilor
acestuia; a junghiat de asemenea în Ribla şi pe toţi cei mari din
Iuda.
11. Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi a poruncit să-l încătuşeze
cu cătuşe de aramă; şi l-a dus regele Babilonului la
Babilon şi l-a pus în casa cea de pază, unde l-a ţinut până
în ziua morţii lui.
12. în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii acesteia, în anul al nouăsprezecelea
al regelui Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit Nebuzaradan, căpetenia
gărzii, care stătea înaintea regelui Babilonului, la Ierusalim şi
a ars templul Domnului,
13. Casa regelui şi toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari
le-a ars cu foc;
14. Iar oştirea Caldeilor, care era cu căpetenia gărzii, a dărâmat
toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
15. Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat pe cei săraci
din popor şi tot poporul care rămăsese în cetate şi pe cei
care se predaseră regelui Babilonului şi toată rămăşiţa
de popor.
16. Şi numai puţini din poporul sărac al ţării au fost
lăsaţi de Nebuzaradan, căpetenia gărzii, ca lucrători
pentru vii şi ogoare.
17. Caldeii au sfărâmat stâlpii cei de aramă, care se aflau în
templul Domnului, postamentele şi marea de aramă care se afla în
templul Domnului, şi toată arama lor au dus-o la Babilon.
18. Au luat lighenele, lopeţile, cuţitele şi castroanele,
lingurile şi toate vasele de aramă, care erau întrebuinţate la
slujbele dumnezeieşti;
19. Şi căpetenia gărzii a mai luat vasele şi cleştele,
cazanele şi candelele, căţuile şi cupele - tot ce era de
aur şi ce era de argint.
20. De asemenea au luat cei doi stâlpi, marea şi cei doisprezece boi de
aramă, care serveau de postament şi pe care regele Solomon îi făcuse
pentru templul Domnului. În toate acestea era atâta aramă, cât nu se putea
cântări.
21. Fiecare stâlp din aceştia era de optsprezece coţi în înălţime
şi o sfoară de doisprezece coţi îl putea cuprinde împrejur, iar
grosimea pereţilor lor era de patru degete, căci înăuntru nu
erau plini.
22. Coroana unui stâlp era de aramă şi înălţimea ei era de
cinci coţi. Şi pereţii ei şi rodiile dimprejur erau toate
de aramă. Asemenea coroană cu rodii era şi la celălalt
stâlp.
23. De jur împrejur erau nouăzeci şi şase de rodii; tot aşa
şi la celălalt stâlp împrejurul coroanei lui erau rodii.
24. Căpetenia gărzii a luat şi pe Seraia arhiereul şi pe
Sofonie, preotul al doilea, şi pe trei străjeri ai pragurilor.
25. Din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oştiri, şi
şapte oameni, care stăteau înaintea regelui şi care se aflau în
cetate; au mai luat pe secretarul căpeteniei oştirii, care înscrisese
la oştire pe poporul ţării, precum şi şaizeci de
oameni din poporul ţării, care s-au găsit în cetate.
26. Pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii, şi
i-a dus la Nabucodonosor, regele Babilonului, în Ribla.
27. Şi i a lovit pe ei regele Babilonului şi i-a omorât în Ribla cea
din ţara Hamat. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara sa.
28. Iată acum poporul pe care l-a strămutat Nabucodonosor: în luna a şaptea,
trei mii douăzeci şi trei de oameni;
29. În al optsprezecelea an al lui Nabucodonosor au fost strămutaţi
din Ierusalim opt sute treizeci şi două de suflete;
30. În anul al douăzeci şi treilea al lui Nabucodonosor, Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, a strămutat din Iudei şapte sute
patruzeci şi cinci de suflete: în total patru mii şase sute de suflete.
31. În anul al treizeci şi şaptelea după strămutarea lui
Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în douăzeci şi
cinci ale lunii, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul întâi al domniei
lui, s-a îndurat de Ioiachim, regele lui Iuda, şi l-a scos din închisoare;
32. A vorbit cu el prieteneşte şi a pus scaunul lui mai sus decât al
altor regi care erau la el în Babilon.
33. A schimbat hainele lui de închisoare şi Ioiachim a mâncat întotdeauna
la masa regelui în toate zilele lui.
34. Hrana lui i s-a dat de la rege zilnic, până la moartea sa, în toate
zilele vieţii sale.
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52]