IESIREA
CAPITOLUL 15
Cântarea lui Moise.
l. Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta
şi au zis: "Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a
preaslăvit! Pe cal şi pe călăreţ în mare i-a
aruncat!
2. Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căci El m-a
izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi preaslăvi, Dumnezeul
părintelui meu şi-L voi preaînălţa!
3. Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui.
4. Carele lui Faraon şi oştirea lui în mare le-a aruncat; Pe căpeteniile
cele de seamă ale lui, Marea Roşie le-a înghiţit,
5. Adâncul le-a acoperit, În fundul mării ca o piatră s-au
pogorât.
6. Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria. Mâna Ta cea
dreaptă, Doamne, pe vrăjmaşi i-a sfărâmat.
7. Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta
Şi i-a mistuit ca pe nişte paie. 8. La suflarea nărilor Tale s-a
despărţit apa, Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete Şi s-au
închegat valurile în inima mării.
9. Vrăjmaşul zicea: "Alerga-voi după ei şi-i voi
ajunge; Pradă voi împărţi şi-mi voi sătura sufletul de
răzbunare; Voi scoate sabia şi mâna mea îi va stârpi".
10. Dar ai trimis Tu duhul Tău Şi marea i-a înghiţit;
Afundatu-s-au ca plumbul În apele cele mari.
11. Doamne, cine este asemenea ţie între dumnezei? Cine este asemenea
ţie preaslăvit în sfinţenie, Minunat întru slavă Şi
făcător de minuni?
12. Întins-ai dreapta Ta Şi i-a înghiţit pământul!
13. Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor şi l-ai izbăvit; Tu
îl povăţuieşti cu puterea Ta, Spre locaşul sfinţeniei
Tale.
14. Auzit-au neamurile şi s-au cutremurat, Frică a cuprins pe cei din
Filisteia.
15. Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, Pe conducătorii
Moabului cutremur i-a cuprins; Şi toţi câţi trăiesc în
Canaan şi-au pierdut cumpătul.
16. Frică şi groază va cădea peste ei. Şi de
măreţia braţului Tău, Ca pietrele vor încremeni, Până
va trece poporul Tău, Doamne, Până va trece poporul Tău acesta,
pe care l-ai câştigat Tu.
17. Tu îl vei duce şi-l vei sădi în muntele moştenirii Tale, În
locul ce ţi l-ai făcut sălăşluire, Doamne, În
locaşul sfânt cel zidit de mâinile Tale, Doamne!
18. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului.
19. Căci caii lui Faraon cu carele şi călăreţii lui au
intrat în mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, Iar fiii lui
Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!"
20. Atunci a luat Mariam proorociţa, sora lui Aaron, timpanul în mâna sa,
şi au ieşit după dânsa toate femeile cu timpane şi
dănţuind.
21. Şi răspundea Mariam înaintea lor: "Să cântăm
Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal şi pe
călăreţ în mare i-a aruncat!"
22. Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Roşie şi i-a
dus în pustia Şur şi au mers trei zile prin pustie şi n-au
găsit apă.
23. Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara,
că era amară, pentru care s-a şi numit locul acela Mara.
24. De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi zicea: "Ce să
bem?"
25. Atunci Moise a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un
lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit apa. Acolo a pus
Domnul poporului Său rânduieli şi porunci şi acolo l-a încercat
şi i-a zis:
26. "De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău
şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la
poruncile Lui şi vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una
din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul
Dumnezeul tău Care te vindecă".
27. Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de
apă şi şaptezeci de pomi de finic. Şi au tăbărât
acolo lângă apă.
___________________________________________________________________
IESIREA – 40 DE
CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36] [37] [38] [39] [40]
__________________________________________________________________