ISAIA
CAPITOLUL 10
Pedeapsa nedreptăţii. Pieirea Asirienilor.
1. Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri
silnice
2. Ca să îndepărteze pe cei slabi de la judecată şi să
răpească dreptatea sărmanilor poporului Meu, ca să
facă din văduve prada lor şi să jefuiască pe cei
orfani!
3. Dar ce veţi face voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi
feri de furtuna ce vine de departe? Către cine veţi fugi ca să
fiţi ajutaţi şi unde veţi lăsa comorile voastre?
4. Fără mine vor merge cu frunţile plecate printre robi şi
vor cădea printre cei ucişi şi totuşi mânia Lui nu se va
potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi.
5. O, Asirie, varga mâniei Mele şi toiagul urgiei Mele!
6. Împotriva unui neam fără de lege o voi trimite şi împotriva
unui popor al urgiei Mele o voi îndrepta, ca să-l prade şi să-l
jefuiască şi să-l calce ca pe tina uliţelor.
7. Dar ea n-are aceeaşi judecată şi inima ei nu simte la fel;
să prade este în inima ei şi să nimicească neamuri
fără număr!
8. Căci ea zice: "Oare mai-marii mei nu sunt ei laolaltă
regi?
9. Calno oare nu este ca şi Carchemişul? Şi Hamatul ca Arpadul
şi Samaria ca Damascul?"
10. Cum a cuprins mâna Mea împărăţiile idolilor, unde idolii
erau mai numeroşi decât în Ierusalim şi în Samaria;
11. Precum am făcut Samariei şi idolilor ei, tot aşa voi face
şi Ierusalimului şi chipurilor lui!
12. Şi când Domnul va sfârşi tot lucrul Lui în muntele Sionului
şi în Ierusalim, atunci va pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel
mândru din inima lui şi pentru semeţia privirilor lui,
13. Că a zis: "Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi
prin înţelepciunea mea; căci sunt priceput! Trecut-am peste
graniţele popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic am
dat jos de pe tron pe conducători.
14. Mâna mea a apucat ca pe un cuib bogăţiile popoarelor şi,
precum iei ouă părăsite, tot aşa am cuprins eu tot
pământul. şi nimeni n-a scuturat aripile, n-a deschis ciocul şi
nici n-a scos vreun ţipăt!
15. Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o
ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva celui ce-l
mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică
şi toiagul ar însufleţi braţul care îl duce!
16. De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în
această voinică oştire asiriană şi sănătatea
lor o vor mistui frigurile ca un pârjol.
17. Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său o
flacără şi va arde şi va mistui spinii şi
bălăriile uscate, într-o singură zi!
18. Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi
nimicită de sus şi până jos.
19. Copacii rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de
puţini la număr, încât şi un copil va putea să-i
numere.
20. În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei
scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a
lovit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui
Israel.
21. O rămăşiţă din Iacov se va întoarce la Dumnezeul
cel puternic.
22. Chiar dacă poporul tău, Israele, ţar fi ca nisipul
mării, numai o rămăşiţă se va întoarce. Nimicirea
este hotărâtă de dreptatea cea nemăsurată.
23. Această poruncă de nimicire, Domnul Dumnezeu Savaot o va împlini
în tot cuprinsul ţării.
24. Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot: "Poporul Meu,
care locuieşte în Sion, nu te teme de Asiria, care te loveşte cu
toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată Egiptul.
25. Dar, peste puţină vreme, urgia va înceta şi mânia Mea îi va
nimici".
26. Domnul Savaot ridica-va asupra lor un bici, ca atunci când a bătut pe
Madian la stânca Oreb şi Îşi va întinde toiagul Său spre mare
şi-l va ridica precum l-a ridicat asupra Egiptenilor.
27. În vremea aceea va ridica povara de pe umerii tăi şi jugul de pe
grumajii tăi.
28. Vine din latura Rimonului şi ajunge la Aiat, trece la Migron, la
Micmas lasă poverile sale de drum.
29. Ei au trecut pasul şi noaptea au rămas la Gheba. Rama este
înspăimântată, Ghibeea lui Saul a luat-o la fugă.
30. Urlă fiică a lui Galim, ia aminte Laişa, răspunde-i tu,
Anatot.
31. Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim au luat-o la
fugă.
32. O zi va sta la Nob, ameninţă cu mâna muntele Sionului şi
colina Ierusalimului!
33. Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge crengile dintr-o
lovitură năprasnică: vârfurile sunt tăiate şi crengile
de sus date jos.
34. Desişul pădurii cade sub lovituri de unelte de fier, cedrii
Libanului se prăbuşesc la pământ.
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53]
[54] [55] [56] [57] [58] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66]
__________________________________________________________________