ISAIA
CAPITOLUL 63
Ziua izbânzii.
1. Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii
decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea
Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? "Eu sunt Acela al
Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!"
2. Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul
Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc?
3. "Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu
Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât
sângele lor a râşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-am pătat toate
hainele Mele.
4. Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea şi anul
răscumpărării sosise.
5. Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un sprijin!
Atunci braţul Meu M-a ajutat şi urgia Mea sprijin Mi-a fost.
6. În mânia Mea am călcat în picioare popoare şi le-am zdrobit în
urgia Mea Şi Sângele lor l-am împrăştiat pe
pământ".
7. Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce
a făcut Domnul pentru noi şi pentru marea bunătate pe care El
ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după mulţimea
milelor Sale.
8. Şi a zis: "Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor
fi necredincioşi!"
9. Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi
n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru
iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a
ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult.
10. Dar ei s-au răzvrătit şi au amărât Duhul Lui cel sfânt,
din ţare pricină El S-a făcut împotrivitorul lor şi s-a
războit împotriva lor.
11. Atunci ei şi-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise:
Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul şi turma Sa? Unde este
Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel sfânt?
12. Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul Său
slăvit? Cel Care a despicat apele înaintea lor ca să-Şi
facă un nume veşnic?
13. Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în
pustiu şi ei nu s-au poticnit?
14. Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa Duhul Domnului îi
aducea la odihnă. Astfel ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca
să-ţi faci un nume slăvit.
15. Priveşte din ceruri şi vezi, din locaşul Tău cel sfânt
şi strălucit: Unde este râvna şi puterea Ta
nesfârşită, zbuciumul lăuntrului Tău şi milostivirile
Tale?
16. Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru!
Avraam nu ştie nimic, Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti
Tatăl nostru, Mântuitorul rostru: acesta este numele Tău de
totdeauna.
17. Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de
căile Tale şi ne-ai învârtoşat inimile noastre ca să nu ne
temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru seminţiile
moştenirii Tale.
18. Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în templul Tău
şi vrăjmaşii noştri au călcat în picioare altarul Tău?
19. Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai
stăpâneşti şi care nu mai sunt chemaţi cu numele Tău.
Dacă ai rupe cerurile şi Te-ai pogorî, munţii s-ar
cutremura!
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53]
[54] [55] [56] [57] [58] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66]
__________________________________________________________________