ISAIA
CAPITOLUL 64
Rugăciunea poporului.
l. Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în
clocot, fă pe vrăjmaşii Tăi să cunoască numele
Tău şi să tremure înaintea Ta neamurile, văzându-Te
2. Făcând minuni neaşteptate,
3. Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit,
nici ochiul n-a văzut un dumnezeu, afară de Tine, care ar
săvârşi unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în
el.
4. Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele
dreptăţii şi îşi aduc aminte de căile Tale. Iată,
Tu Te-ai pornit cu mânie şi noi eram vinovaţi prin necredinţa
şi fărădelegea, noastră!
5. Toţi am ajuns ca necuraţii şi toate faptele
dreptăţii noastre ca un veşmânt întinat. Noi toţi am
căzut ca frunzele uscate şi fărădelegile noastre ne luau ca
vântul.
6. Nimeni nu chema numele Tău şi nici unul nu se deştepta ca
să se întărească întru Tine. Căci Tu ai ascuns faţa Ta
de la noi şi ne-ai lăsat în voia fărădelegilor
noastre.
7. Şi acum, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul
şi Tu olarul, toţi lucrul mâinilor Tale suntem!
8. O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte şi nu-ţi aduce aminte la
nesfârşit de fărădelegea noastră! Priveşte, căci
noi toţi suntem poporul Tău!
9. Cetăţile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un
deşert, Ierusalimul ca un loc pustiit!
10. Templul nostru sfânt şi mărit în care Te-au preaslăvit
părinţii noştri a ajuns pradă focului Şi toate cele
scumpe nouă, dărâmături!
11. Poţi Tu oare să Te stăpâneşti, să taci, Doamne,
şi să ne întristezi atât de mult?
___________________________________________________________________
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
[37] [38] [39] [40] [41] [42] [43] [44] [45] [46] [47] [48] [49] [50] [51] [52] [53]
[54] [55] [56] [57] [58] [59] [60] [61] [62] [63] [64] [65] [66]
__________________________________________________________________