CARTEA ÎNTÂIA A
MACABEILOR
CAPITOLUL 3
Războaiele lui Iuda Macabeul cu Apoloniu şi cu Siron,
căpeteniile oştirilor lui Antioh.
1. Şi s-a sculat Iuda, care s-a chemat Macabeul, fiul lui, în locul
lui.
2. Şi ajutându-l toţi fraţii lui şi toţi câţi se
lipiseră de tatăl lui, au pornit războiul pentru Israel cu
veselie.
3. Şi a răspândit faima poporului său şi s-a îmbrăcat
cu zaua ca un uriaş şi s-a încins cu armele cele de război
şi a pornit luptele, apărând tabăra cu sabie.
4. Şi s-a asemănat leului în lucrurile sale şi ca un pui de leu
răcnind la vânat.
5. Şi a gonit pe cei fără de lege, certându-i şi pe cei
care tulburau pe poporul său i-a ars cu foc.
6. Şi s-au tras toţi cei fără de lege de frica lor şi
toţi lucrătorii fărădelegii împreună s-au tulburat
şi a sporit mântuirea în mâna lui.
7. Şi a amărât împăraţi mulţi şi a veselit pe
Iacov cu faptele sale şi până în veac pomenirea lui întru
binecuvântare.
8. Şi, trecând prin cetăţile lui Iuda, a pierdut pe cei
nelegiuiţi din ele şi a abătut mânia de la Israel.
9. Şi s-a vestit până la marginile pământului şi a adunat
pe cei care piereau.
10. Şi a adunat Apoloniu neamuri şi de la Samaria putere mare, ca
să facă război împotriva lui Israel.
11. Şi a prins de veste Iuda şi a ieşit înaintea lui şi l-a
bătut şi l-a omorât şi mulţi au căzut
răniţi, iar ceilalţi au fugit.
12. Şi au luat prăzile lor şi sabia lui Apoloniu a luat-o Iuda
şi cu aceea a făcut război în toate zilele.
13. Şi auzind Siron, mai-marele puterii Siriei, că a strâns Iuda cu
sine adunare şi ceata credincioşilor şi a celor care ies la
război, a zis:
14. Îmi voi face nume şi mă voi mări întru domnie şi voi
bate pe Iuda şi pe cei care sunt cu el şi pe cei care nu ascultă
de cuvântul regelui.
15. Şi a purces împreună cu tabăra păgânilor cea tare, care
venise să-i ajute să facă izbândă împotriva fiilor lui
Israel.
16. Şi când s-a apropiat de suişul Bethoronului, a ieşit Iuda
înaintea lui cu puţini.
17. Şi văzând că vine oştirea în întâmpinarea lor, au zis
către Iuda: Oare noi, puţini, vom putea să ne războim cu
atâta mulţime? Căci am slăbit ajunând astăzi.
18. Şi a zis Iuda: Lesne este să închizi pe mulţi în mâinile
celor puţini şi nu este osebire înaintea Dumnezeului cerului
dacă mântuirea vine prin mulţi sau prin puţini.
19. Că nu în mulţimea oştirii stă biruinţa
războiului, ci din cer este puterea.
20. Aceia vin asupra noastră cu semeţie multă şi cu
fărădelege, ca să ne piardă pe noi şi pe femeile
noastre şi pe fiii noştri şi ca să ne prade;
21. Iar noi ne războim pentru sufletele noastre şi pentru legile
noastre.
22. Însuşi Domnul îi va zdrobi sub ochii noştri; voi să nu
vă temeţi de ei.
23. Şi după ce a încetat a grăi, au sărit asupra lor
fără de veste, iar Siron şi oştirea lui au fost
zdrobiţi înaintea lui.
24. Şi i-au urmărit pe povârnişul Bethoronului până la câmp
şi au căzut dintre ei ca vreo opt sute de bărbaţi, iar
ceilalţi au fugit la Filisteni.
25. Şi a început să intre frica de Iuda şi de fraţii lui
şi spaima între neamurile cele dimprejurul lor.
26. Şi a ajuns până la rege numele lui şi de războaiele lui
Iuda vorbeau toate neamurile.
27. Iar după ce a auzit regele Antioh cuvintele acestea, s-a mâniat
şi, trimiţând, a adunat toate oştirile împărăţiei
sale, o armată foarte mare.
28. Şi deschizând vistieria sa, a dat plata ostaşilor lui pe un în
şi le-a poruncit într-un an să fie gata la poruncă.
29. Iar dacă a văzut că s-a sfârşit argintul din vistierii
şi birurile ţării sunt puţine pentru vrajba şi rana ce
a făcut pe pământ, strigând legile care au fost din zilele cele
dintâi,
30. S-a temut ca nu cumva să nu aibă şi a doua oară
cheltuieli şi daruri, ca acelea pe care le dăduse mai înainte cu
mână largă, întrecând cu dărnicia pe toţi cei care au fost
mai înainte de el.
31. Şi se îndoia eu sufletul său foarte şi s-a sfătuit
să meargă în Persia, să ia dăjdiile ţărilor
şi să adune argint mult.
32. Şi a lăsat pe Lisias, om cu vază şi de neam regesc, mai
mare peste lucrurile regelui, de la râul Eufratului până la hotarele
Egiptului.
33. Şi să crească pe Antioh, fiul lui, până ce se va
întoarce el.
34. Şi i-a dat jumătate din oştire şi elefanţi şi
i-a dat porunci despre toate lucrările, care avea în gând, şi mai
ales despre locuitorii Iudeii şi ai Ierusalimului,
35. Ca să trimită asupra lor oştire să zdrobească
şi să nimicească tăria lui Israel şi
rămăşiţa Ierusalimului şi să piardă
pomenirea lor din acest loc
36. Şi să aşeze oameni de alt neam în toate hotarele lor şi
să le dea cu sorţi pământul lor.
37. Iar regele a luat cealaltă jumătate de oştire, care
rămăsese, şi s-a sculat din Antiohia, cetatea stăpânirii
sale, în anul o sută patruzeci şi şapte.
38. Şi a trecut apa Eufratului şi mergea prin ţările cele
de sus. Şi a ales Lisias pe Ptolomeu, fiul lui Dorimene, şi pe
Nicanor şi pe Gorgias, bărbaţi tari dintre prietenii
regelui,
39. Şi a trimis cu ei patruzeci de mii de pedestraşi şi
şapte mii de călăreţi, ca să vină în tara Iudeii
şi să o strice de tot, după cuvântul regelui.
40. Şi s-au sculat cu toată puterea lor şi au venit şi au
tăbărât aproape de Emaus în câmpie.
41. Şi au auzit neguţătorii ţării numele lor şi
au luat argint şi aur mult şi slugi şi au venit la
tabără, ca să ia pe fiii lui Israel robi.
42. Şi s-a adăugat la el puterea Siriei şi a pământului
celor de alt neam.
43. Şi a văzut Iuda şi fraţii lui că s-au
înmulţit răutăţile şi că oştirile au
tăbărât în hotarele lor şi au înţeles cuvintele regelui
care poruncise nimicirea poporului.
44. Şi a zis fiecare către aproapele său: Să ridicăm
surparea poporului nostru şi să facem război pentru el şi
pentru cele sfinte.
45. Şi s-a strâns adunarea, ca să fie gata la război şi
să se roage şi să ceară mila şi îndurările
Domnului.
46. Şi Ierusalimul era locuit ca un pustiu; nu avea cine să intre
şi să iasă dintre cei născuţi ai lui şi locul
sfânt era călcat şi fiii celor de neam străin erau la marginea
cetăţii şi acolo era sălaşul neamurilor, şi s-a
luat bucuria de la Iacov şi s-au sfârşit fluierul şi
alăuta.
47. Şi s-au adunat şi au venit la Miţpa, în preajma
Ierusalimului, că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era la
Miţpa.
48. Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi
cenuşă au pus pe capetele lor şi şi-au rupt hainele.
49. Şi au deschis cărţile legii, în care neamurile căutau
să găsească potriviri cu idolii lor.
50. Şi au adus hainele preoţeşti şi pârga şi
zeciuielile şi au pus înainte pe nazireii cei care împliniseră zilele
lor.
51. Şi au strigat cu glas mare la cer, zicând: Ce vom face acestora
şi unde îi vom duce?
5?. Şi sfintele Tale s-au călcat şi s-au pângărit şi
preoţii Tăi sunt în plângere şi în smerire.
53. Şi iată neamurile s-au adunat asupra noastră ca să ne
piardă pe noi; Tu ştii cele ce gândesc ei asupra noastră.
54. Cum vom putea sta împotriva lor, de nu ne vei ajuta Tu? Şi au
trâmbiţat cu trâmbiţele şi au strigat cu glas mare.
55. Şi după aceasta a pus Iuda povăţuitori poporului peste
mii şi peste sute şi peste cincizeci şi peste zece.
56. Şi a zis celor care zideau case şi celor care îşi
logodiseră femei şi sădiseră vii şi celor
fricoşi, să se întoarcă fiecare la casa lui, după
lege.
57. Şi a purces oastea şi a tăbărât la miazăzi de
Emaus.
58. Şi a zis Iuda: Încingeţi-vă şi vă faceţi fii
tari şi fiţi gata pentru dimineaţă, ca să porniţi
război împotriva neamurilor acestora care s-au adunat împotriva
noastră, ca să ne piardă pe noi şi templul nostru.
59. Că mai bine este să murim în război, decât să vedem
răutăţile aduse neamului nostru şi sfintelor.
60. Iar precum va fi voia în cer aşa să fie.
___________________________________________________________________
CARTEA ÎNTÂIA A
MACABEILOR – 16 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16]
__________________________________________________________________