CARTEA A DOUA A
MACABEILOR
CAPITOLUL 1
Iudeii din Ierusalim scriu celor din Egipt două scrisori. Moartea lui
Antioh în Persia. Mulţumirea către Dumnezeu. Praznicul înfigerii
corturilor şi aflarea focului sfânt.
1. „Fraţilor Iudei, care sunt prin Egipt, bucurie! Fraţii
voştri Iudei, cei din Ierusalim şi cei din ţara Iudeii, vă
doresc vouă tuturor pace şi sănătate!
2. Să vă facă bine Dumnezeu şi să-şi aducă
aminte de legământul Său care l-a făcut cu Avraam, cu Isaac
şi cu Iacov, robii cei credincioşi.
3. Să vă dea inimă vouă tuturor ca să vă
închinaţi Lui şi să faceţi voia Lui cu dor mare şi cu
râvnă în suflet;
4. Să deschidă inima voastră în legea Sa şi întru poruncile
Sale, şi pace să facă.
5. Şi să asculte rugăciunile voastre şi să se împace
cu voi şi să nu vă părăsească în vreme rea.
6. Aşa ne rugăm acum aici pentru voi.
7. Domnind Dimitrie în anul o sută şaizeci şi nouă, noi
Iudeii am scris vouă din necazul şi din strâmtorarea ce a venit peste
noi în anii aceştia, de când Iason şi cei care au fost cu el
trădaseră pământul cel sfânt şi regatul.
8. Şi au dat foc porţilor, şi au vărsat sânge nevinovat,
şi ne-am rugat Domnului, şi ne-a ascultat, şi am adus
jertfă şi făină de grâu, şi am aprins lumini, şi
am pus pâini înainte.
9. Şi acum vă scriem ca să ţineţi
sărbătoarea corturilor în luna Chislev".
10. Scrisă în anul o sută optzeci şi opt. "Cei din
Ierusalim şi din Iudeea şi sfatul bătrânilor şi Iuda, lui
Aristobul, sfetnicul regelui Ptolomeu, care este din neamul preoţilor
celor unşi şi Iudeilor celor din Egipt, bucurie şi
sănătate.
11. Din mari primejdii izbăvindu-ne Dumnezeu, mulţumim neîncetat Lui,
ca cei care suntem gata să ne războim împotriva regelui.
12. Că Dumnezeu a lovit pe cei care s-au războit asupra sfintei
cetăţi.
13. Că fiind în Persia căpetenia potrivnicilor şi oştirile
cele ce erau cu el, cărora se părea că nimeni nu le poate sta
înainte, au fost măcelăriţi în templul zeiţei Nanaia,
înşelându-i cu cuvinte viclene preoţii zeiţei Nanaia.
14. Căci Antioh, prefăcându-se că vrea să se
căsătorească cu zeiţa Nanaia, a sosit acolo cu prietenii
săi, ca să ridice multele bogăţii ale templului în chip de
zestre.
15. Şi preoţii zeiţei Nanaia, punând comorile înainte şi el
apropiindu-se cu câţiva din suita sa de curtea capiştei, ei au închis
templul;
16. Şi după ce a intrat Antioh, ei au deschis o uşă
ascunsă a podului, şi aruncând cu pietre, au omorât pe căpetenie
şi pe cei care erau cu el, şi desfăcându-i în bucăţi
şi tăindu-le capetele le-au aruncat celor din afară.
17. Întru toate binecuvântat este Dumnezeul nostru, Cel care a dat
pierzării pe cei care au făcut fapte păgâneşti.
18. Vrând drept aceea să facem în douăzeci şi cinci de zile ale
lunii lui Chislev sărbătoarea sfinţirii templului, cu
cuviinţă am socotit a vă înştiinţa, ca şi voi
asemenea să prăznuiţi sărbătoarea corturilor şi a
focului, în amintirea lui Neemia, cel care a zidit templul Domnului şi
jertfelnicul pe care a adus jertfă.
19. Căci, când au fost duşi în Persia strămoşii
noştri, bunii credincioşi preoţi, care erau atunci, luând din
focul jertfelnicului, l-au ascuns în taină într-o groapă ca de
fântână fără de apă, în care l-au astupat, încât locul nu
era ştiut de nimeni.
20. Iar după ce au trecut câţiva ani, când a voit Dumnezeu, trimis
fiind Neemia de regele Persiei, a trimis după foc pe nepoţii
preoţilor celor ce l-au ascuns, şi, precum ne-au spus, n-au aflat
foc, ci apă mocirloasă.
21. Şi le-a poruncit să scoată de acolo apă şi să
aducă, şi după ce s-au adus cele de jertfă, a poruncit
Neemia preoţilor să stropească cu apa aceea lemnele şi cele
ce erau puse deasupra.
22. După ce s-a făcut aceasta şi a vestit vremea, când a
strălucit soarele care mai înainte era în nori, s-a aprins foc mare, încât
toţi s-au minunat.
23. Şi rugăciune făceau toţi preoţii, când se mistuia
jertfa, preoţii toţi începând cu Ionatan; iar ceilalţi
răspundeau împreună cu Neemia.
24. Iar rugăciunea era într-acest chip: "Doamne! Doamne Dumnezeule!
Făcătorul tuturor, Cel înfricoşător şi tare şi
drept şi milostiv.
25. Cel care unul este Împărat şi bun şi unul dătător
de bunătăţi şi singur drept şi atotţiitor şi
veşnic Cel care mântuieşti pe Israel din tot răul, Cel care ai
ales pe părinţi şi i-ai sfinţit.
26. Primeşte jertfa aceasta, pentru tot poporul Tău Israel, şi
păzeşte partea Ta şi o sfinţeşte.
27. Adună risipirea noastră, izbăveşte pe cei care slujesc
între neamuri, spre cei ocăriţi şi urâţi caută, ca
să cunoască neamurile că Tu eşti Dumnezeul nostru.
28. Pedepseşte pe cei care ne asupresc şi ne hulesc cu mândrie.
29. Răsădeşte pe poporul Tău în locul cel sfânt al
Tău, precum a zis Moise".
30. Şi preoţii cântau laude.
31. Iar după ce s-au mistuit cele ce erau ale jertfei, a poruncit Neemia
să ude cu cealaltă apă, care a rămas, pietrele cele mai
mari.
32. Îndată ce s-a făcut aceasta, s-a aprins din ele
flacără, dar flacăra de pe altar o covârşea în
strălucire.
33. Şi după ce s-a făcut aievea lucrul acesta, s-a spus regelui
Perşilor că în locul în care ascunseseră focul preoţii
duşi în robie s-a arătat apă, din care Neemia şi cei care
erau cu el a sfinţit jertfele.
34. Iar regele, cercetând lucrul, a îngrădit locul şi a făcut
jertfelnic.
35. Şi multe daruri şi lucruri luând regele, le-a dăruit
preoţilor.
36. Şi a numit Neemia locul acela Neftar, care se
tălmăceşte curăţenie, dar se cheamă de către
cei mulţi Neftai.
___________________________________________________________________
CARTEA A DOUA A
MACABEILOR – 15 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15]
__________________________________________________________________