CARTEA A TREIA A
MACABEILOR
CAPITOLUL 3
Ptolomeu Filopator porunceşte pierzarea a toată suflarea din Iuda.
1. Înţelegând acestea necredinciosul, atât s-a mâniat, încât s-a
înfuriat nu numai pe Iudeii care locuiau în Alexandria, ci şi celor din
ţară se împotrivea cu mai multă străşnicie şi a
poruncit ca degrabă să-i strângă pe toţi la un loc şi
cu moarte grea să-i omoare.
2. Şi acestea gătindu-se, veste rea asupra Iudeilor s-a vestit la oamenii
cei poftitori de rău, cărora li se da prilej a-şi împlini voia,
oprindu-i de la legile lor.
3. Iar Iudeii în tot timpul păstrau dragoste şi credinţă
regilor şi fiindcă ei se temeau de Dumnezeu şi umblau în legea
Lui, se osebeau prin mâncărurile lor şi pentru aceasta erau
urâţi de unii, dar pentru că cinsteau pe Dumnezeu cu faptele cele
bune ale lucrurilor celor drepte, împodobindu-şi petrecerea lor, tuturor
oamenilor erau plăcuţi.
4. Buna vieţuire a neamului iudeu care la toţi era vestită, acei
străini de neam nici într-un chip nu au socotit-o; iar osebirea
închinăciunii şi a mâncărurilor o vesteau, zicând că nici
de rege, nici de puteri nu ascultă oamenii aceştia, ci sunt răi
la inimă şi foarte împotrivitori lucrurilor şi mare
defăimare au aţâţat.
5. Iar Elinii din cetate, nefiind cu nimic nedreptăţiţi de
Iudei, văzând acea gâlceavă neaşteptată şi
năvălire fără de veste asupra oamenilor acestora şi
alergături împreună neostenite făcându-se, a le ajuta nu puteau,
că era porunca domnească.
6. Ci se rugau şi cu greu sufereau gândind că se vor schimba acestea,
deoarece un popor atât de numeros nu putea fi lăsat fără ajutor,
întrucât el nu săvârşise nimic rău.
7. Iar unii vecini şi prieteni şi neguţători grăiau pe
ascuns unii cu alţii, făgăduindu-le că le vor fi
credincioşi şi cu toţi dimpreună îi vor apăra şi
bucuroşi vor veni să le ajute.
8. Iar Ptolomeu, pentru că îi mergea bine acum, semeţindu-se şi
necăutând la puterea prea mare a lui Dumnezeu, ci gândind că pururea
acelaşi plan va rămâne, a scris asupra lor cartea aceasta:
9. "Regele Ptolomeu Filopator, povăţuitorului de oştire
şi ostaşilor celor care sunt în Egipt şi în orice loc, bucurie
şi sănătate şi eu sunt sănătos şi treburile
noastre merg bine.
10. Oştirea noastră cea trimisă în Asia, de care ştiţi
şi voi, cu ajutorul zeilor şi cu vitejia noastră, foarte
bună izbândă a avut; drept aceea am socotit ca nu cu sila armelor, ci
cu blândeţe şi cu multă iubire de oameni să câştigăm
neamurile care locuiesc în Cele-Siria şi în Fenicia şi bine să
le fac cu bucurie.
11. Şi capiştilor celor de prin cetăţi
împărţindu-le venituri multe, mers-am şi la Ierusalim, suindu-ne
să cinstim templul celor necredincioşi, care niciodată nu
încetează de la nebunie.
12. Iar ei cu cuvântul au primit venirea noastră, însă cu fapta au
lucrat vicleneşte, căci vrând noi să intrăm în templul lor
şi cu cuviincioase şi frumoase daruri să-l cinstim, ei
semeţindu-se ca şi mai demult, ne-au oprit a intra; iar noi am
rămas de bună socotinţa noastră.
13. Şi ei n-au simţit puterea noastră cu care noi ne
arătăm către toţi oamenii, călăuziţi fiind
de iubirea faţă de oameni, ei gândul lor cel rău care îl au
pentru noi l-au arătat aievea, ca acei care numai ei singuri se
împotrivesc regilor şi binefăcătorilor lor şi nimic ce este
adevărat nu vor să sufere.
14. Şi noi, nepotrivindu-ne nebuniei lor şi întorcându-ne cu
biruinţă în Egipt, am arătat dragoste tuturor neamurilor şi
am făcut ceea ce se cuvenea să facem.
15. Pentru acestea nimănui din cei care sunt de un neam cu ei n-am
ţinut vrăjmăşie şi pentru ajutorul ce ne-au dat
şi pentru cele ce le-am încredinţat lor de la început şi de care
ei au avut grijă, ca să le schimbăm starea lor de până
acum, am voit cetăţeniei Alexandrinilor să-i învrednicim şi
părtaşi preoţilor celor de-a pururea să-i facem.
16. Iar ei, împotrivire luând şi, cu răutatea cea împreună cu ei
născută, lepădând binele şi pururea la rău
abătându-se, nu numai că s-au întors de la cea nepreţuită
cetăţenie, ci încă şi de la cei puţini dintre ei care
se află spre noi cu bunăvoinţă se întorc şi cu
cuvântul şi cu tăcerea pururea mărturisesc ura lor, pândind
neîncetat ca noi, din pricina vieţuirii lor ticăloase, să
călcăm rânduielile date.
17. Pentru aceea şi cu semne bine adeverindu-ni-se, că aceştia
în tot chipul au gând rău spre noi, şi mai înainte socotind, ca nu
cumva mai pe urmă, tulburare fără de veste făcându-se, pe
aceşti necredincioşi tainici vânzători şi barbari,
să-i avem vrăjmaşi,
18. Am poruncit, ca îndată ce va sosi la voi scrisoarea aceasta, pe cei
însemnaţi în ea, împreună cu femeile şi cu pruncii,
ocărâţi-i şi-i jefuiţi şi într-aceeaşi zi
să-i trimiteţi la noi, de pretutindeni, cu legături de fier
legaţi, ca, precum se cuvine celor răi, eu moarte nemiloasă
şi de ocară să piară.
19. Că după ce se vor pedepsi toţi aceştia, am socotit
că de aici înainte lucrurile noastre se vor temeinici întru bunăstare
şi mai bună rânduială.
20. Iar oricine va ascunde pe vre-un Iudeu, ori bătrân, ori tânăr,
ori prunc la sânul mamei, cu groaznice chinuri se va chinui eu toată
casa.
21. Şi cine va spune pe cel care va ascunde, acela va lua averea celui
care va cădea sub vină şi din argintul domnesc două mii de
drahme şi cu slobozenie se va încununa.
22. Iar tot locul unde se va afla ascuns Iudeu, pustiit şi ars de foc
să se facă, încât ia toată firea cea pieritoare fără
de treabă să se socotească în toată vremea". Aşa
a fost scrisă cartea.
___________________________________________________________________
CARTEA A TREIA A
MACABEILOR – 7 CAPITOLE:
__________________________________________________________________