CARTEA A TREIA A
MACABEILOR
CAPITOLUL 4
Nici o cetate nu era fără de plâns din cauza izgonirii Iudeilor,
pe care nu-i pot înscrie trimişii în patruzeci de zile. Această
împiedicare era din rânduială dumnezeiască.
1. Iar oriunde sosea porunca aceasta păgânii făceau
ospăţ poporului cu strigări şi bucurie şi cu
îndrăzneală îşi arătau pizma cea rea, pe care o aveau
demult în inima lor.
2. Însă printre Iudei era neîncetată plângere şi tânguire cu
foarte mare strigare, cu lacrimi şi suspinuri fierbinţi ale inimii,
pretutindeni plângând pieirea cea neaşteptată mai înainte, care
fără de veste s-a hotărât asupra lor.
3. Ce ţinut sau cetate, sau ce aşezare locuită de pretutindeni
sau ce căi nu erau pline de vaietele şi de plânsetele lor?
4. Că aşa de groaznic şi fără de milă de mai
marii cetăţilor erau scoşi afară toţi laolaltă,
încât şi unora dintre vrăjmaşii lor, cu mintea privind
cumplitele chinuri, li se făcea milă şi, văzând
neaşteptata schimbare a vieţii, lăcrimau pentru prigoana lor cea
afară din cale de jalnică.
5. Că se aducea mulţime de bătrâni albi de cărunteţe,
ale căror picioare, fiind încovoiate de bătrâneţe şi
păşind încet, îi sileau, fără ruşine, să
păşească iute.
6. Şi femeile tinere, de curând măritate, în loc de a se veseli, se
văitau şi cosiţele cele unse cu mir, cu praf presărându-le,
erau aduse neacoperite cu văl; şi în loc de cântări de
nuntă, toate laolaltă începeau a plânge, ca şi cum ar fi smulse
ca prăzi de alte neamuri, şi fiind legate cu sila, poporul le
trăgea să le bage în corabie.
7. Şi bărbaţii acestora cu lanţuri în loc de cununi erau
legaţi la grumaji în vârsta cea ca o floare a tinereţilor; în loc de
desfătare şi de veselie tinerească, zilele celelalte de
nuntă în plângeri le petreceau, văzându-şi lângă picioare
groapa deschisă.
8. Şi-i duceau ca pe nişte fiare, legaţi cu lanţuri de
fier: unii de cumpenele corăbiilor aveau grumajii prinşi în cuie,
alţii aveau picioarele strâns legate cu obezi şi deasupra cu podine
astupaţi, spre a nu vedea lumina şi de toate părţile
să le fie ochii în întuneric, ca să-i ducă pe apă ca pe
nişte uneltitori.
9. Pe aceştia, după ce i-au băgat în corabie şi au
săvârşit călătoria precum poruncise regele, a dat ordin
să-i aşeze în tabără, înaintea cetăţii, în locul
cel de alergare al cailor, care era foarte larg împrejur şi bun de a-i
putea vedea, pentru ca să-i batjocorească toţi cei care intrau
în cetate şi cei care ieşeau de călătoreau în
ţară, ca nici cu oştirile lui să nu se împreune, nici în
cetate să nu fie primiţi.
10. Iar după ce s-a făcut aceasta, auzind regele că Iudeii cei
din cetate adesea ies pe ascuns îşi plâng ticăloşia cea de
ocară a fraţilor lor, mâniindu-se, a poruncit ca şi acestora
să le facă la fel ca şi celorlalţi şi nici într-un chip
să nu scape de chinuri.
11. Şi a mai poruncit să fie înscrisă pe nume toată
seminţia şi să nu fie puşi la muncile şi la chinurile
care au fost arătate pe scurt mai înainte, ci să fie pedepsiţi
cu chinurile din sentinţa regelui; apoi într-o singură zi să fie
omorâţi.
12. Făcutu-s-a dar înscrierea acestora cu amară silinţă
şi cu semeţească nevoinţă, de la răsăritul
soarelui până la apus, lucru care nu s-a sfârşit deplin până
după patruzeci de zile.
13. Iar regele tare şi neîncetat s-a umplut de bucurie şi a
făcut ospeţe la toţi idolii şi cu mintea
rătăcită, depărtată de la adevăr, şi cu
spurcată gură lăuda pe idolii cei mulţi, care nici nu pot
să grăiască, nici nu pot să vină în ajutor; iar asupra
prea marelui Dumnezeu, lucruri necuvioase grăia.
14. Iar după ce a trecut vremea cea mai înainte zisă, au adus
scriitorii răspuns regelui că nu mai pot face înscrierea Iudeilor mai
departe din cauza nenumăratei lor mulţimi; că cei mai mulţi
erau adunaţi prin ţară, alţii adunaţi prin case, iar
alţii într-alte locuri, încât cu neputinţă era la toţi
cârmuitorii care erau peste Egipt să isprăvească lucrul.
15. Deci a crezut regele că este adevărat aceasta, dar îi
înfricoşa pe aceia, spunând că ei ar fi luat daruri şi ar fi
făcut vicleşug ca să scape; iar ei ziceau şi arătau
cum că şi hârtia şi condeiele cele de scris s-au
sfârşit.
16. Iar aceasta a fost lucrarea purtării de grijă a lui Dumnezeu, cea
nebiruită a Celui Care din cer ajuta iudeilor.
___________________________________________________________________
CARTEA A TREIA A
MACABEILOR – 7 CAPITOLE:
__________________________________________________________________