MIHEIA
CAPITOLUL 7
Mustrarea Iudeilor şi făgăduinţa izbăvirii de
robie.
1. Vai mie! Căci am ajuns ca după culesul fructelor de vară,
ca după culesul viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare,
nici o smochină timpurie pe care o doreşte sufletul meu!
2. Om cucernic nu mai este în ţară şi nici un om drept pe
pământ; toţi pândesc să verse sânge, unii întind cursă
altora.
3. Mâinile lor sunt gata să săvârşească răul:
căpetenia cere daruri, judecătorul cere plată şi cel mare
grăieşte după pofta sufletului său.
4. Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai
rău decât un gard de mărăcini. Ziua vestită de
străjile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare
tulburare!
5. Nu vă încredeţi în prieteni şi în cel de aproape nu vă
puneţi nădejdea şi de aceea care se sprijină pe pieptul
tău păzeşte cuvintele gurii tale!
6. Căci feciorul defaimă pe tatăl său şi fiica se
scoală împotriva mamei sale; iar duşmanii omului sunt cei din casa
lui.
7. Ci eu numai spre Domnul voi aţinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu
îmi voi pune nădejdea şi Dumnezeul meu mă va asculta.
8. Nu te bucura de mine, vrăjmaşa mea, căci dacă eu cad,
mă scol, iar când stau în întuneric, Domnul este lumina mea.
9. Îndura-voi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui,
până când El va judeca pricina mea şi îmi va face dreptate; El
mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui.
10. Să vadă vrăjmaşa mea şi să se ascundă de
ruşine, ea care-mi spunea: "Unde este Domnul Dumnezeul
tău?" Ochii mei se vor uita la ea, şi ea va fi călcată
în picioare ca noroiul de pe uliţe.
11. Vine ziua când zidurile tale vor fi zidite iarăşi, când nu va mai
fi nici o lege din acestea.
12. În ziua aceea vor veni la tine din Asiria şi din cetăţile
Egiptului, din Egipt şi până la Eufrat, de la o mare ş?
până la cealaltă şi de la un munte până la altul.
13. Ţara se va preface în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca preţ
al purtării lor.
14. Paşte poporul cu toiagul tău, turma moştenirii tale, cea
care sălăşluieşte singură în pădure, în mijlocul
Carmelului! Să pască în Vasan şi în Galaad ca în zilele cele de
altădată!
15. Ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului îţi voi
arăta lucruri minunate!
16. Vedea-vor neamurile şi se vor ruşina, cu toată puterea lor;
vor pune mâna la gură, iar urechile lor vor fi cuprinse de surzenie.
17. Vor linge pulbere ca şerpii, ca şi târâtoarele pământului
vor fi cuprinse de spaimă, ieşind din ascunzişurile lor; vor
veni tremurând către Domnul Dumnezeul nostru şi se vor înfricoşa
de Tine.
18. Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierţi fărădelegea şi
treci cu vederea păcatele restului moştenirii Tale? Mânia Lui nu
ţine totdeauna, căci El iubeşte îndurarea.
19. Şi milostiveşte-Te iarăşi spre noi şi
fărădelegile noastre calcă-le în picioare! Aruncă în
adâncul mării toate păcatele noastre.
20. Păstrează credincioşia făgăduită lui Iacob
şi îndurarea pe care ai arătat-o lui Avraam, precum ai jurat
către părinţii noştri în zilele de odinioară.
___________________________________________________________________
MIHEIA – 7
CAPITOLE:
__________________________________________________________________