Cartea Lui Neemia
Sau A Doua Ezdra
CAPITOLUL 2
Neemia împuternicit a zidi Ierusalimul.
1. "În luna Nisan, în anul al douăzecilea al regelui Artaxerxe,
având vinul în seama mea, am luat vin şi am dat regelui şi
niciodată, mi se pare, nu m-am arătat trist înaintea lui.
2. Dar regele mi-a zis: "De ce este tristă faţa ta? De bolnav,
nu eşti bolnav! Se vede că ai vre-o întristare la
inimă!"
3. Şi m-am speriat straşnic şi am răspuns regelui: "în
veci să trăiască regele! Cum să nu fie tristă fata
mea, când cetatea, casa mormintelor părinţilor mei, este
pustiită şi porţile ei arse cu foc!"
4. "Şi ce doreşti tu?" - întrebă regele. Eu însă,
după ce m-am rugat Dumnezeului ceresc, am zis către rege:
5. "De binevoieşte regele şi de are robul tău trecere la
tine, atunci trimite-mă în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele
părinţilor mei, ca să o zidesc".
6. Iar regele şi regina, care şedea lângă el, mi-au zis:
"Cât timp are să dureze călătoria ta şi când ai
să te întorci?" Şi după ce am arătat cât timp am
să lipsesc, regele a binevoit să mă trimită în Iuda.
7. La plecare însă am zis către rege: "De binevoieşte
regele, să-mi dea scrisori către guvernatorii de peste fluviu, ca
să-mi dea drumul să pot ajunge în Iuda,
8. Precum şi o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurilor
regelui, ca să-mi dea lemn pentru porţile cetăţii, cele dinspre
templul Domnului, şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa
mea de locuit". Şi mi-a dat regele scrisori, pentru că mâna
binefăcătoare a Dumnezeului meu era peste mine.
9. Şi am mers la guvernatorii de peste fluviu şi le-am dat scrisorile
regelui. Regele însă trimisese cu mine căpetenii militare cu
călăreţi.
10. Dar când au auzit de aceasta Sanbalat Horonitul şi Tobie, robul
amonit, le-a părut foarte rău că a. venit un om să se
îngrijească de binele fiilor lui Israel.
11. Iar după ce am ajuns la Ierusalim şi am stat acolo trei
zile,
12. M-am sculat noaptea cu puţini oameni ai mei să cercetez cetatea.
Nu spusesem însă nimănui ce-mi dăduse Dumnezeu în gând să
fac pentru Ierusalim şi nu se afla acolo la mine nici o vită, decât
numai aceea pe care încălecasem eu.
13. Şi am ieşit atunci noaptea pe Poarta Văii şi m-am
îndreptat spre izvorul Dragonului şi spre Poarta Gunoiului şi am
cercetat zidurile Ierusalimului cele stricate şi porţile lui cele
arse.
14. Şi m-am apropiat de poarta Izvorului şi de iazul Regelui, dar nu
era ioc să treacă dobitocul care mă purta.
15. Şi de aceea m-am suit înapoi pe vale şi am cercetat din nou
zidurile şi, intrând tot pe Poarta Văii, m-am înapoiat.
16. Căpeteniile insă nu ştiau unde fusesem eu şi ce
făcusem. Până atunci eu nu spusesem nimic nici Iudeilor, nici
preoţilor, nici celor mai de seamă, nici căpeteniilor, nici
celorlalţi care se îndeletniceau cu felurite lucrări.
17. Atunci însă le-am zis: "Voi vedeţi în ce stare rea ne
aflăm: Ierusalimul este dărâmat şi porţile lui mistuite de
foc. Hai să zidim zidurile Ierusalimului şi nu vom mai fi de
batjocură!"
18. Şi le-am istorisit cum mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu
fusese peste mine şi cum mi-a vorbit regele. Atunci ei au zis: "Hai
să zidim!" Şi s-au întărit ei în această hotărâre
bună.
19. Dar auzind despre aceasta, Sanbalat Horonitul, Tobie, robul amonit şi
Gheşem Arabul au râs de noi şi cu dispreţ ne-au zis: "Ce
v-aţi apucat să faceţi voi aici? Nu cumva gândiţi să
vă răzvrătiţi împotriva regelui?"Dumnezeul cel ceresc
ne va ajuta, le răspunsei eu. Noi, slujitorii Lui, ne vom apuca de zidit,
iar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici pomenire în
Ierusalim".
___________________________________________________________________
Cartea Lui Neemia, sau A Doua Ezdra – 13 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13]
__________________________________________________________________